Societatea civilă a cunoscut o creștere rapidă în România în ultimii 20 de ani, fapt datorat schimbărilor economice, sociale și politice ce au avut loc în această perioadă. Libertatea de asociere dobândită după 1989, precum și fondurile externe disponibile, au creat premisele înființării și dezvoltării organizațiilor neguvernamentale (ONG-urile). Conform statisticilor, în ianuarie 2010  erau înregistrate 62.000 de ONG-uri. STUDIUL ESTE IN ANEXA la final.

Zona în care activează cele mai multe ONG-uri este în mod cert zona furnizării de servicii sociale. Se estimează că 25% dintre organizaţiile înregistrate oferă servicii sociale.

Acest lucru indică un angajament puternic al ONG-urilor în abordarea excluderii sociale, o problemă pregnantă la momentul actual. Potențialul pe care îl are societatea civilă în promovarea incluziunii sociale este recunoscut în Planul Național de Dezvoltare al României (PNDR) pentru 2007-2013, document în care este prevăzută creșterea participării organizațiilor neguvernamentale și a altor parteneri sociali în abordarea acestei probleme.

Aderarea la Uniunea Europeană a adus schimbări în sectorul civil, date fiind priorităţile naţionale şi mediul de finanţare modificat. Astfel, pe de-o parte, a determinat diminuarea surselor de finanțare externe prin retragerea donatorilor tradiționali externi (organizații internaționale, programe de finanțare derulate prin ambasade etc.) din România. Acest fapt a creat necesitatea identificării unor noi surse de finanțare pentru multe dintre organizațiile societății civile. Iar, pe de altă parte, trecerea de la fondurile Phare la Fondurile Structurale a generat direcționarea fondurilor preponderent către modele de angajare în detrimentul serviciilor sociale. Astfel, s-au diminuat resursele financiare pentru anumite programe tradiționale ale ONG-urilor, însă s-au creat oportunități pentru dezvoltarea întreprinderilor sociale, în principal ca model de integrare socioprofesională a grupurilor vulnerabile.


Experiența internațională confirmă potențialul pe care îl au întreprinderile sociale în promovarea incluziunii sociale. Pe de-o parte, acestea generează locuri de muncă pentru grupurile vulnerabile asigurând independența financiară a acestora și demonstrând valoarea lor economică și socială. Iar, pe de altă parte, ele contribuie la consolidarea sustenabilității financiare a ONG-urilor, creând premisele dezvoltării serviciilor sociale furnizate. Însă impactul întreprinderilor sociale trece dincolo de generarea de locuri de muncă pentru persoanele vulnerabile.

În viziunea NESsT, întreprinderea socială, aceasta este o activitate antreprenorială concepută pentru a rezolva o problemă socială critică într-un mod inovativ prin furnizarea în mod continuu și profesionist a unor produse și/sau servicii. Dimensiunea antreprenorială, planificată, profesionistă și sustenabilă financiar prin care întreprinderea socială contribuie la rezolvarea de probleme sociale critice este cea care face, în cele din urmă, diferența între o întreprindere socială și un program social incluziv, o inițiativă aducătoare de venituri în ONG sau o altă strategie de autofinanțare.