Permacultura constă în munca împreună cu natura, nu împotriva ei, care uneori este ajutată, iar alteori lăsată să evolueze singură. Acest lucru se întâmplă în Grădina din Gura Siriului, o grădină urbană comunitară de la marginea Capitalei.

Crina Cranta, absolventă de UNARTE, a început să transforme terenul de 400 de metri pătrați plin de buruieni, primit de părinți, pe care se găseau deja câțiva nuci singuratici, într-o grădină urbană comunitară independentă pe care acum practică permacultura, în 2013, împreună cu un coleg de facultate, designer și programator.

În urmă cu patru ani puneau primii trei cireși, iar doi ani mai târziu, în primăvara lui 2015, aveau primele parcele cultivate. În ultimii doi ani, la Grădina din Gura Siriului se puteau găsi aproape în permanență ouă și carne de la gâinile, rațele și iepurii din curte, nuci, săpun, sezonier tot felul de legume şi fructe: roşii, ardei, varză, ceapă, cartofi, usturoi, pepeni, dovleci, fasole, mazăre, năut, porumb, floarea soarelui, salată, spanac, cartofi, sfeclă, ginseng, physallis, tărtăcuţe, lufa, mere, mure, căpşuni, cireşe, dar și mai multe plante aromatice şi medicinale, cum ar fi salvie, tarhon, fenicul, busuioc, cimbru, cimbrişor, coriandru, rozmarin, lavandă, gălbenele, muşeţel. Toate acestea erau puse și culese împreună cu alţi prieteni, vecini, voluntari sau chiar turişti de pe alte meleaguri, care veneau în camping prin Couchsurfing.

"Prima dată când am venit, am plantat cei trei copaci de cireș. Aveam dinainte ideea de a face un "food forest". În rest, am încercat să integrez tot ce era aici. Erau foarte mulți copaci, erau nucii deja, am mai și donat dintre ei”, își aduce aminte Crina.

Anul acesta, Grădina este în tranziție. Pentru că majoritatea celor care veneau la cultivat sau cules vin tot mai rar, Crina s-a concentrat mai mult pe copaci decât pe plante anuale, și, în rest, a lăsat-o să se dezvolte de una singură, să vadă cum se descurcă.

"Eu am lasat-o să văd și cum se dezvoltă de una singura, oarecum organic. N-aș vrea să o mai las așa sălbatică, cum mi-a plăcut mie până acum, deși e bine și așa, văd că planetele se simt bine. Mi-au produs destul de bine arbuștii anul acesta, lor le priește că solul e acoperit de vegetație. (...) Primăvara viitoare o să reiau straturile și o să le reamenajez pentru că a trecut cam mult timp”.

Recolta din toamna asta o să se facă mai mult din fructe, din smochini, nuci, pere sau meri și plante medicinale, ca napii, gălbenelele sau tătăneasa. Legumele anuale, cum ar fi roșiile și castraveți nu prea are.

"Singurul loc în care am plantat anuale a fost în Grădina în Gaură de Cheie. La mijloc se pune composul din gospodărie, iar el, când se descompune, elimină substanțe nutritive la plante, care nu mai trebuie fertilizate. Pământul de acolo este plin de râme și destul de fertil. Singura problemă este că nu au apă și că trebuie să mai schimb câte ceva ca să nu mai intre soricei”.

"Ideea de grădină comunitară este aceea că am invitat oameni să pună și ei straturile lor. Au venit, au plantat, apoi le-au părăsit. N-au cu ce să ude pentru că nu există un sistem de irigații. (...) Am acces la apă doar de la vecini. Așa că scapă cine poate, adică copacii”.

"Bucureștenii sunt comozi"

Cum anul acesta nu au vizitat-o la fel de mulți turiști și voluntari ca anul trecut, Grădina i-a invitat pe bucureșteni, vara aceasta, să-i culeagă roadele și să le ia acasă, în schimbul unei donații, dar nu prea a avut succes.

"Acum aștept momentul să vin să culeg recolta. Am făcut vara tot felul de eveniment cu tema "Vino și culegeți singur recolta”. Oamenii puteau să vină, să culeagă, să plece cu ele acasă pentru o donație la schimb, dar nu prea a funcționat. Bucureștenii sunt comozi”, povestește Crina.

De altfel, acesta n-a fost singurul eveniment. Grădina din Gura Siriului a organizat, de-a lungul anului, mai multe evenimente în care bucureștenii au fost invitați să facă săpun din ulei reciclabil de la Uleiosul, să facă un țest de pâine sau să gatească din flora spontană, care au avut mai mult succes.

"Am făcut câteva evenimente cu gătit din flora spontană. Am cules tot felul de buruieni care sunt comestibile, cum ar fi topinambur, brusture, ștevie, măcriș, portulaca, și am făcut salate din ele”.

În vara ce tocmai s-a încheiat, Grădina a fost plină de fructe.

"Anul ăsta, până acum, am cules cireșel, vișine, coacăze, căpșune, zmeură, mure, aronia, din care am făcut o grămadă de prăjituri, trandafiri de dulceață, din care am făcut multă dulceață, topinambur, pepene roșu, pepene galben și foarte multe plante pentru ceaiuri”, spune Crina.

Tot anul acesta a mai cules corcordușe, pe le-a donat cuiva pentru a face țuică, dar și cinci kilograme de cartofi, pe care i-a crescut, pentru prima dată, în paie.

"Anul ăsta am crescut cartofi în paie. Am recoltat deja cam cinci kilograme. Și îngrășăminte? Îngrășăminte zero. Îngrășămintele sunt exact ciupercile și putreziciunile de la suprafață, unde pare uscat, dar înăuntru e un pământ destul de fertil, plin de râme”.

Tot în Grădina din Gura Siriului se mai găsește, acum, alături de meri, peri, nuci, și smochinii care urmează să facă fructe, physallis, ghimbir, turmeric, lămâiță, mentă sau tarhon.

"Mai avem și acoperișul verde, pe care am cultivat flori, cum ar fi lalele, și mușetel. Pe el e pus pâmânt și materie vegetală, paie și tocătură de lemn. Inițial voiam să pun pe el salată și spanac, că se culeg destul de ușor. (...) Mai avem și un brad, pus de vreo trei ani. Lângă el e un afin, din care am mâncat afine anul trecut. (...) Am mai plantat cinci corni, care sunt cei mai rezistenți, nu i-am udat pe niciunul și sunt verzi, am mai pus și un dud, și aluni", spune Crina, făcând o trecere în revistă.

În toamnă, Grădina din Gura Siriului planifică să închidă sezonul cu un eveniment în care se va găti din nou la țes și să viziteze Târgul de Toamnă.

La început de drum

În ultimii ani, în România, permacultura a cunoscut o creștere abruptă, inclusiv în randul fermierilor si persoanelor ce dau startul unei microferme. Cum la început majoritatea celor implicați în permacultură erau persoane din mediul urban, imaginea curentului de permacultură în Romania a avut de suferit, fiind adesea asociată cu tineri la început de drum, persoane din curente alternative, ori ecologiști convinși, fară prea multă pregatire tehnică în agricultură sau experiența practică, explica proiectul Permacultură-România, pe propriul site.

Cu toate acestea, acum, comunitatea de permacultură din România continuă să crească educând persoane care vor să pornească pe acest drum prin diferite cursuri de pregătire, cum ar fi "Permaculture Design Certificate (PDC) Course", în urma caruia pot obține o diplomă de proiectant de permacultură.

Permacultura este protejată în țară chiar de către un Institut (ICPR), o organizație non-profit "născută din nevoia Comunitații de Permacultură din România de a avea o structură care să o reprezinte în relațiile cu diverse alte organizații sau instituții, care să furnizeze standarde de calitate pentru cursuri și seminarii, care să promoveze activ practica permaculturii în România, care să susțină activitatea de cercetare în domeniul permaculturii".

sursa EurActiv.ro