Dezbaterea a inceput. Doamna WILLEMS, raportorul avizului NAT 539, prezinta in plenara NAT aceasta initiativa si conceptul.

Distinctii

Eugen Lucan, membru al Comitetului Economic Social European, a primit Distinctia "Personalitatea Anului pentru o Romanie Europeana" pentru contributia la dezvoltarea economiei sociale

Agricultura sociala:

• este un demeniu nou la nivel europen, CESE urmareste sa promoveze accest concept la nivel european
• e un domeniu care nu e reglementat la nivel european, si pentru aceasta ar trebui creeate statistici si cercetari la nivel european care sa evidentieze amploarea fenomenului
  
• e nevoie de includerea AGRICULTURII SOCIALE in PAC pentru a putea fi finantate activitatile
  

Interventii in plenara sectiunii NAT:

George Singal

• avizul are un atu major: aduce la un loc initiative aparent dispersate in Europa
• e nevoie de o definitie unanim acceptata la nivel european

Mario Soares PT, presedinte grup de lucru:

• grupul de lcuru a fost foarte entuziast, este primul aviz pe acest subiect pe care l-a elaborat CESE
• felicit raportorul si grupul de lucru, imapactul avizului va fi foarte mare. Avizul trebuie adoptat.

Tom Jones UK

• e un aviz excelent, e nevoie de definite si de recunaostere a acestui sector la nivel europan
• aceste activitati trebuies incluse in bugetele tarilor membre si ale UE
• e un domeniu foarte improtant, intreprinderile sociale trebuiesc incurajate
• in UK exista o linie de imbuteliat apa care lucreaza cu persoane cu dizabilitati

Kienle Adalbert DE

• agricultura sociala poate creea locuri de munca stabile si oportunitati de interventie terapeutica pentru comunitati
• primele initiative au fost la nivelul cultelor si bisericilor de decenii, ar trebui sa fie evidetiate in acest aviz

Norm Kaul ET

• agricultura contribuie la benenficiul intregii societati
• agricultura sociala poate creea oportunitati pentru persoanel cu nevoi speciale
• este pacat ca nu exista o definitie si nici o parere clara cu privire la maniera de finantare
• responsabilitata pentru agircultura sociala ar trbeui ancorata la nivelul unui FOND

Raunemaa Pirkko FI

• e o idee axcelenta abiordarea acetui aviz
  
• initiativele din zonele rurale trebuiesc extinse
• trebuiesc cuantificate activitatile care nu intra in calculul PIB cum sunt activitatile la domiciliu peste 25% din intreaga productie aceasta activitate nu este cuantificata

Haken Roman CZ

• este un aviz foarte bun care este o provocare a intitutiilor
  
• finatarea poate veni de la FSE sau programele LEADER (a trecut la dezvoltarea rurala)
• in CZ in anii precedenti exista cateva studii, dra domeniul trebuie dezvoltat

Guiment Joseph Honore FR

• sunt membru al grupului de lucru, si apreciez deschiderea raportorului fata de acest subiect
• beneficiarii trebiesc consultati
  

Sanchez Anzo ES

• imbold pentru a intelege rolul istoric al agriculturii
• e nevoie de finantare
  
• eu nu sunt de acord cu definitia de agricultura sociala, pentru ca acesta nu se adreseaza doar persoanelor cu nevoi speciale

AVIZUL A FOST VOTAT. FORMA DE MAI JOS VA FI DEZBATUTA PENTRU ULTIMA DATA IN SESIUNEA PLENARA DIN LUNA DECEMBRIE. DACA AVETI AMENDAMENTE VA ROG SA MI LE TRIMITETI pe eugensucces@yahoo.com PENTRU CA PUNCTELE DE VEDERE ALE SOCIETATII CIVILE DIN ROMANIA SA FIE REFLECTATE IN AVIZUL CESE.

sursa: www.angel.org.ro; www.eesc.europa.eu

EUGEN LUCAN, consilier in CESE

Aveti mai jos avizul NAT 539.

1.    Concluzii şi recomandări

1.1    Agricultura socială este o abordare inovatoare care asociază două concepte: agricultura multifuncţională şi serviciile sociale/îngrijirile de sănătate la nivel local. Ea contribuie, în cadrul producţiei de bunuri agricole, la bunăstarea şi la integrarea socială a persoanelor cu nevoi speciale. Importanţa crescândă a agriculturii sociale a îndemnat CESE să elaboreze un aviz din proprie iniţiativă pe această temă.

1.2    Agricultura socială s-a răspândit în întreaga Europă sub forme care prezintă caracteristici comune, dar şi numeroase diferenţe din punctul de vedere al abordării, al relaţiilor cu celelalte sectoare şi al finanţării.

1.3    Se dovedeşte însă necesară o definiţie a agriculturii sociale la nivel european pentru a se determina activităţile care fac parte din aceasta şi pentru stabilirea unui cadru şi a unor criterii generale, inclusiv de calitate, pe care trebuie să le îndeplinească acţiunile pentru a beneficia de sprijin prin intermediul diferitelor politici. Această definiţie nu trebuie însă să fie prea restrictivă, pentru a evita ţinerea pe loc a unei realităţi în proces constant de evoluţie.

1.4    Nici la nivelul Uniunii, nici la nivel naţional nu există un cadru de reglementare pentru agricultura socială, ceea ce duce la o lipsă de coordonare între diferitele politici şi/sau instituţii implicate. CESE apreciază că instituţiile UE şi autorităţile şi instituţiile regionale şi naţionale ar trebui să încurajeze şi să susţină agricultura socială, instituind un cadru de reglementare adecvat şi favorabil şi demarând măsurile descrise în continuare.
 
1.5    Statisticile disponibile în domeniul agriculturii sociale sunt rare şi fragmentare, ca atare, în opinia CESE, ar fi utilă lansarea unui program de cercetare statistică pentru a cuantifica şi a analiza mai aprofundat existenţa ei în statele membre şi diversele forme pe care le asumă. Această bază de date ar putea fi extinsă pentru promovarea programelor de cercetare în fiecare dintre statele membre.

1.6    Agricultura socială trebuie susţinută prin cercetare interdisciplinară în diverse domenii pentru a valida rezultatele empirice, a analiza impactul acesteia şi avantajele ei din diverse puncte de vedere (social, economic, de sănătate, personal...) şi a garanta difuzarea cunoştinţelor dobândite pe teren. În acest sens, ar fi de dorit să se promoveze şi să se dezvolte efortul de cooperare început la nivel european prin proiectul SOFAR şi prin acţiunile COST în viitorul program-cadru Orizont 2020 pentru perioada 2014-2020.

1.7    CESE consideră că este, de asemenea, esenţială înfiinţarea şi consolidarea unor reţele de agricultură socială pentru a împărtăşi lucrurile învăţate, a face schimb de experienţă şi a favoriza conştientizarea. Totodată, ar fi de dorit o reprezentare comună a intereselor agriculturii sociale la nivel politic şi înfiinţarea unei organizaţii-umbrelă la nivel european. Schimburile dintre actorii implicaţi şi rolul organizaţiilor societăţii civile ar fi intensificate pe această cale.

1.8    Totodată, pentru a asigura un nivel ridicat de calitate şi de competenţe în activităţile din agricultura socială, este necesar să se acorde o atenţie deosebită formării actorilor implicaţi - atât în ceea ce priveşte prestatorii acestor servicii, cât şi persoanele cu nevoi specifice care beneficiază de aceste servicii.

1.9    Pentru a se dezvolta în întreaga Europă, agricultura socială are nevoie de un mediu propice, de o mai mare implicare a societăţii civile şi de o cooperare fructuoasă între diversele domenii de politică şi administraţii (sănătate/afaceri sociale/agricultură/ocuparea forţei de muncă) la nivel european, naţional, regional şi local. Aceasta înseamnă că autorităţile publice ar trebui să recunoască agricultura socială şi să o susţină în mod bine orientat, permiţându-i un acces durabil la mijloace financiare care să vizeze diferite aspecte ale acestui tip de agricultură.

1.10    De asemenea, ar putea fi utilă crearea de către Comisia Europeană a unei structuri permanente care să asocieze toate direcţiile generale implicate. Mecanisme similare ar putea fi puse în aplicare în statele membre. Totodată, Comisia ar trebui să încurajeze realizarea unui studiu comparativ al sistemelor de protecţie socială din statele membre şi al costurilor acestora, pentru a spori economiile care se pot realiza în cadrul proiectelor de agricultură socială.

1.11    CESE constată cu satisfacţie că propunerile Comisiei pentru perioada 2014-2020 deschid noi perspective agriculturii sociale. Cu toate acestea, pare în continuare necesară o mai bună sprijinire a acesteia în cadrul viitoarei perioade de programare. În acest sens, UE şi statele membre ar trebui să coordoneze recursul la diverse politici în domeniul agriculturii sociale. În opinia CESE, statele membre şi diferitele autorităţi (naţionale şi comunitare) însărcinate şi răspunzătoare cu gestionarea fondurilor europene ar trebui să-şi intensifice colaborarea pentru a elimina obstacolele din calea accesului la fondurile structurale şi pentru a facilita acest acces pentru actorii de pe teren.

1.12    Cadrul strategic comun oferă posibilitatea de a combina diferite fonduri în cadrul unei strategii de finanţare multiplă. În acest context, Comisia ar trebui să invite statele membre să menţioneze agricultura socială în programarea lor şi să elaboreze, în cadrul unei abordări integrate, programe specifice care să-i permită acestui sector să beneficieze în mai mare măsură de diversele fonduri structurale. O altă posibilitate ar putea-o constitui luarea în considerare a unor subprograme tematice consacrate agriculturii sociale sau sprijinirea în continuare a proiectelor LEADER desfăşurate în acest domeniu.

2.    Observaţii generale

2.1    Agricultura socială s-a dezvoltat aproape peste tot în zonele rurale europene de la sfârşitul secolului XX ca nouă practică sustenabilă din punct de vedere economic, iar numărul experienţelor în acest domeniu nu încetează să crească. Ansamblul acestor activităţi este denumit generic „agricultură socială”; alţi termeni utilizaţi pentru desemnarea lor sunt „farming for health”, „care farming”, „green care” sau chiar „green therapies”. Toţi aceşti termeni fac referire la diverse practici sau activităţi în domeniul îngrijirii, al reintegrării sociale, al formării şi al reabilitării persoanelor dezavantajate sau al formării persoanelor cu nevoi specifice. Permiţându-le persoanelor confruntate cu dificultăţi să regăsească contactul cu o activitate de producţie şi cu natura, aceste activităţi contribuie la bunăstarea acestora, la ameliorarea stării sănătăţii lor şi la incluziunea lor socială; ele facilitează învăţarea practică, îmbunătăţesc părerea despre sine şi, în consecinţă, participarea la viaţa socială.
Agricultura socială este, în acest sens, o abordare inovatoare care asociază două concepte: agricultura multifuncţională şi serviciile sociale/îngrijirile de sănătate la nivel local. Pe de o parte, este strâns legată de natura multifuncţională a agriculturii şi se înscrie în întregime în conceptul de dezvoltare rurală, oferindu-le agricultorilor posibilitatea de a-şi diversifica sursele de venituri. Pe de altă parte, ea este benefică societăţii, în măsura în care furnizează servicii sociale şi îmbunătăţeşte serviciile existente în beneficiul locuitorilor zonelor rurale, profitând de resursele agricole şi rurale, în sensul larg al termenului.

2.2    Cu toate că practicile din domeniul agriculturii sociale în Europa prezintă numeroase similarităţi, în sensul că sunt strâns legate de activităţi tradiţionale ale economiei rurale şi au loc în întreprinderi agricole (ferme biologice, intensitate ridicată din punctul de vedere al mâinii de lucru, grad ridicat de multifuncţionalitate, deschidere asupra teritoriului, o mare diversificare şi flexibilitate), există şi multe diferenţe între ţări, având în vedere istoria, abordările şi orientările acestora. Pe scurt, având în vedere cât de diferite sunt practicile existente, se pot distinge trei abordări principale:

•    abordarea instituţională, în cadrul căreia predomină instituţiile publice/de sănătate (predominantă în Germania, Franţa, Irlanda, Slovenia);
•    abordarea privată, bazată pe fermele cu scop terapeutic (predominantă în Ţările de Jos şi în Belgia/Flandra);
•    abordarea mixtă, bazată pe cooperative sociale şi ferme private (predominantă în Italia).

2.3    Şi orientările sunt diferite: în Italia şi în Franţa, agricultura socială se află în principal în relaţie cu sectorul social şi cel al îngrijirii, în Ţările de Jos este mai apropiată de sistemul de sănătate, în Flandra este mai degrabă o activitate agricolă, iar în Germania, Marea Britanie, Irlanda şi Slovenia orientarea se situează între sectorul social/sanitar şi cel al sănătăţii.

2.4    Modalităţile de finanţare diferă de la ţară la ţară:

•    proiecte publice şi acţiuni de caritate bazate pe asociaţii benevole (Italia, Franţa) şi pe cooperative sociale (Italia);
•    fonduri publice (din sectorul sănătăţii/îngrijirii/educaţiei) destinate structurilor publice (Germania, Irlanda, Slovenia), exploataţiilor agricole (Ţările de Jos) sau cooperativelor sociale (Italia);
•    politica de dezvoltare rurală care are ca obiect sprijinirea etapei iniţiale şi a dezvoltării fermelor sociale în cursul perioadei de programare 2007-2013 (Italia);
•    acces direct la pieţele alimentare pentru produsele etice prin vânzare directă (Franţa, Italia).

Cu toate acestea, în realitate, modalităţile de finanţare sunt adesea mult mai variate şi mai mixte.

2.5    Agricultura socială are multiple forme de organizare. Ea se poate manifesta sub forma unor întreprinderi agricole private gestionate de un întreprinzător privat pentru care agricultura socială permite o diversificare a surselor de venituri, continuând totodată o producţie normală destinată pieţei; de asemenea, poate apărea sub formă de cooperative sociale, de asociaţii, de fundaţii, adică de organizaţii fără scop lucrativ. În alte cazuri, agricultura socială, deşi organizată în cadrul unor exploataţii agricole, ţine de organisme publice sau de agenţii din sectorul sănătăţii.

3.    Definiţia agriculturii sociale

3.1    Nu este simplu să definim agricultura socială, deoarece ea include un amplu evantai de practici diferite. Pare totuşi necesar să dispunem de o definiţie la nivel european a acesteia, pentru a stabili care activităţi fac parte din ea şi pentru a determina un cadru şi criterii - inclusiv de calitate - pe care trebuie să le îndeplinească activităţile pentru a putea beneficia de sprijin din partea diferitelor politici. Însă această definiţie nu trebuie să fie prea restrictivă, pentru a evita ţinerea pe loc a unei realităţi în proces constant de evoluţie. Dimpotrivă, ea trebuie să propună un cadru care să păstreze flexibilitatea necesară pentru a îngloba multitudinea de activităţi şi abordarea tot mai des întâlnită a agriculturii sociale.

3.2    Chiar dacă activităţile care fac parte din agricultura socială sunt foarte variate, ele prezintă întotdeauna două elemente comune: a) activităţile se desfăşoară într-o exploataţie agricolă şi b) ele sunt destinate unor persoane cu nevoi specifice, fie temporar, fie permanent, inclusiv în domeniul pedagogic. Prin aceasta, agricultura socială contribuie la bunăstarea şi la dezvoltarea persoanelor, dar şi la dezvoltarea regiunilor rurale şi la un mai bun raport între oraş şi sat.

3.3    Astfel, agricultura socială ar putea fi definită mai întâi ca ansamblu de activităţi care utilizează resurse agricole, atât vegetale, cât şi animale, în zone rurale sau periurbane, pentru a genera prestaţii sociale, cum ar fi reabilitarea, terapia, locurile de muncă sociale, învăţarea pe tot parcursul vieţii şi alte activităţi care contribuie la integrarea socială (conform definiţiei acţiunii COST 866 - Green Care - iniţiativa Cooperarea europeană în domeniul ştiinţei şi tehnologiei). În acest sens, obiectivul este, printre altele, de a crea în cadrul unei exploataţii agricole condiţiile care să permită participarea la activităţile cotidiene ale fermei a unor persoane cu nevoi deosebite, în scopul asigurării dezvoltării şi a promovării acestor persoane şi al ameliorării bunăstării lor.

3.4    În situaţia actuală, putem distinge patru domenii principale ale agriculturii sociale:

a)    activităţile de reeducare şi terapeutice;
b)    inserţia profesională şi incluziunea socială;
c)    activităţile pedagogice;
d)    serviciile de asistenţă personală.

4.    Absenţa unui cadru juridic atât la nivelul Uniunii, cât şi la nivel naţional

4.1    Prin activităţile sale care ţin de domeniul terapiei, al inserţiei pe piaţa forţei de muncă, al incluziunii sociale sau prin cele pedagogice, agricultura socială oferă, neîndoielnic, servicii publice de mare valoare, care contribuie la dezvoltarea durabilă. Totodată, prin diversificarea activităţilor pe care o generează şi prin dinamica rezultată de aici, ea poate avea un impact substanţial asupra dezvoltării locale.

4.2    Au apărut numeroase experienţe în acest sens, în cadrul unei tendinţe ascendente, creând reţele locale care permit o dezvoltare globală a teritoriilor. Din aceste motive, agricultura socială este conformă observaţiilor din publicaţia OCDE „Noua paradigmă rurală” (2006) şi este explicit menţionată în „Analize ale politicii rurale” în ceea ce priveşte ţările OCDE (de exemplu, Italia). Agricultura socială a fost studiată şi în cadrul conferinţei privind dezvoltarea rurală organizată de OCDE la Quebec (2009). În acest sens, unele iniţiative în domeniul agriculturii sociale sunt finanţate în cadrul politicilor de dezvoltare rurală 2007−2013 (axele III şi IV ale programului LEADER) şi al măsurilor întreprinse prin Fondul social în favoarea incluziunii sociale.

4.3    Conştientizarea potenţialului agriculturii sociale devine tot mai importantă la toate nivelurile, organizaţiile agricole, comunităţile locale şi instituţiile cu caracter social şi de sănătate privind cu alţi ochi agricultura socială. Cu toate acestea, numai câteva ţări au pus în practică reglementări sectoriale, fie la nivel naţional, fie la nivel regional (Franţa, Italia, Ţările de Jos). În schimb, se constată pretutindeni o absenţă a legăturilor între diversele politici şi/sau instituţiile implicate în agricultura socială.

Actorii din cadrul agriculturii sociale, însă, încep să se organizeze pentru a face schimb de experienţe, ca atare trebuie recunoscut faptul că reţelele spontan create ale agricultorilor sociali sunt esenţiale.

4.4    În anii din urmă, Comisia Europeană a întreprins un număr de iniţiative pentru sprijinirea acestor activităţi, precum acţiunea COST 866 - Green Care sau proiectul SOFAR (iniţiativă finanţată de către Comisia Europeană în cadrul celui de-al şaselea program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică); o iniţiativă tematică a 7 state membre a fost lansată în decembrie 2009 în cadrul Reţelei europene pentru dezvoltare rurală pentru a analiza oportunităţile şi obstacolele prezente în planurile naţionale sau regionale de dezvoltare rurală, cofinanţate de FEADR. În 2008, Germania (Prof. Thomas van Elsen) a propus un document de sinteză privind agricultura socială în cadrul proiectului SOFAR, acesta fiind actualizat în 2009.

5.    Acţiuni de întreprins

5.1    Recunoaşterea agriculturii sociale la nivelul Uniunii şi stabilirea unui cadru de reglementare

5.1.1    Având în vedere bunurile publice pe care le produce şi contribuţia ei la dezvoltarea durabilă, agricultura socială ar trebui încurajată şi sprijinită de instanţele europene şi de guverne. Aceasta presupune instituirea, la diferite niveluri, a unui cadru de reglementare corespunzător şi favorabil, recunoaşterea valorii adăugate a agriculturii sociale, îmbunătăţirea guvernanţei acesteia, precum şi un mediu favorabil şi o cooperare fructuoasă între diversele domenii politice şi administraţii (domeniul sănătăţii, cel social, agricultură, ocuparea forţei de muncă) la nivel european, naţional, regional şi local. Totodată ar fi de dorit un sprijin orientat din partea autorităţilor publice şi o punere în aplicare integrată a fondurilor structurale în favoarea agriculturii sociale, precum şi promovarea şi sprijinirea cercetării interdisciplinare sau intensificarea comunicării şi a schimbului de experienţe.

 
5.1.2    În momentul instituirii unui cadru de reglementare, este necesar să se acorde o atenţie deosebită problemelor legate de calitatea agriculturii sociale, pentru determinarea unor criterii generale, inclusiv de calitate, pe care trebuie să le îndeplinească acţiunile. În acelaşi sens, ar fi de dorit instituirea măsurilor necesare pentru asigurarea unei monitorizări adecvate a agriculturii sociale.

5.1.3    În plus, ar putea fi utilă o structură permanentă creată de Comisia Europeană cu participarea tuturor direcţiilor generale implicate, pentru a încuraja, monitoriza şi coordona dezvoltarea agriculturii sociale în Europa. Structuri similare ar putea fi create în statele membre.

5.2    Crearea unei baze de date la nivelul UE

Chiar dacă numărul exploataţiilor active în agricultura socială este în creştere în toate ţările, acestea reprezintă în general mai puţin de 1% din numărul total al exploataţiilor agricole. Însă datele statistice disponibile privind agricultura socială sunt parţiale şi rare. Ar fi deci oportună lansarea unui program de cercetare statistică la nivel european pentru a cuantifica şi analiza mai îndeaproape prezenţa agriculturii sociale în Europa şi orientările pe care le asumă. Comisia ar putea extinde această bază de date pentru a promova programele de cercetare din fiecare stat membru.

5.3    Favorizarea includerii agriculturii sociale în programele de cercetare

5.3.1    Ar trebui promovată şi dezvoltată cooperarea la nivel european, demarată prin SOFAR şi prin proiectul acţiunii COST 866 - Green Care. Sunt foarte importante producţia şi schimbul de cunoştinţe ştiinţifice, profesionale şi practice pe teritoriul Europei.

În vederea unor analize mai aprofundate, agricultura socială are nevoie de sprijinul cercetării din domeniile terapiei şi medicinei, din domeniul locurilor de muncă sociale din agricultură, precum şi din domeniul agriculturii şi cel al formării. Această cercetare trebuie să aibă loc în strânsă legătură cu munca pe teren. Rezultatele empirice pozitive obţinute în cadrul terapiilor cu ajutorul plantelor şi al animalelor trebuie validate prin analize ştiinţifice riguroase, pentru a fi recunoscute de lumea medicală. Învăţămintele trase din experienţele care privesc eficienţa integrării persoanelor în ritmul zilnic şi anual al muncii la fermă trebuie documentate şi utilizate pentru dezvoltarea ulterioară a agriculturii sociale.

5.3.2    O cercetare interdisciplinară care analizează impactul şi avantajele agriculturii sociale din perspective diferite (socială, economică, sanitară, personală), care asigură transferul cunoaşterii obţinute empiric şi integrează actorii de pe teren poate genera idei inovatoare şi poate consolida implicarea în agricultura socială. Sprijinul ştiinţific pentru proiectele-pilot poate contribui la dezvoltarea unor modele bazate pe întreprinderi individuale sau pe cooperative pentru o întreagă regiune. Ar trebui întreprinse studii şi cercetări interdisciplinare pentru a analiza impactul agriculturii sociale, pe de o parte în ceea ce priveşte economiile posibile pentru sistemele de asigurări de sănătate, pe de altă parte pentru ameliorarea sănătăţii şi bunăstării beneficiarilor prestaţiilor agriculturii sociale. Aceste aspecte au făcut deja obiectul unor analize şi studii în unele ţări, ca de exemplu în Ţările de Jos.

5.3.3    Aceste cercetări ar putea avea loc în cadrul viitorului program-cadru Orizont 2020 (2014−2020), având în vedere faptul că acesta ia în considerare aspectele sociale în domeniul cercetării şi inovării. Coordonarea şi sprijinirea agriculturii sociale prin intermediul Orizont 2020 este extrem de dezirabilă, în condiţiile în care acest program ar putea facilita întâlnirile şi schimburile dintre cercetătorii din diverse discipline care studiază acest tip de agricultură.

5.4    Favorizarea includerii agriculturii sociale în programele de formare

Pentru a asigura un nivel ridicat de calitate şi de competenţe în activităţile din agricultura socială, este necesar să se acorde o atenţie deosebită formării persoanelor - atât în ceea ce-i priveşte pe prestatorii acestor servicii, cât şi pe beneficiarii lor. Ar fi deci de dorit să se elaboreze si să se ofere, în strânsă relaţie cu instituţiile de formare şi cercetare, programe de formare continuă, pentru a garanta un nivel ridicat de competenţe ale şefilor de întreprinderi şi ale colaboratorilor lor care răspund de persoanele beneficiare ale agriculturii sociale. În acelaşi mod, ar trebui analizate şi puse în practică tipurile de cursuri care pot fi oferite persoanelor care beneficiază de agricultura socială.

5.5    Consolidarea rolului societăţii civile şi al creării de reţele

5.5.1    Proiectele inovatoare în domeniul agriculturii sociale se dezvoltă adesea în mod izolat, fără cunoştinţe privind proiecte similare şi fără schimb de experienţă cu acestea. Or este esenţială instaurarea şi consolidarea unor reţele de agricultură socială pentru a asigura schimbul de experienţă între proiecte, a contribui la a le face cunoscute şi pentru a valorifica cele mai bune practici. Un prim pas în acest sens a fost realizat în cadrul Reţelei europene pentru dezvoltare rurală. Acest tip de reţea ar trebui consolidat.

5.5.2    În acelaşi fel, ar trebui să se promoveze cooperarea şi publicaţiile comune, precum şi o prezenţă pe internet.

5.5.3    Totodată, ar fi oportune eforturile în direcţia unei reprezentări comune a intereselor agriculturii sociale la nivel politic şi încurajarea înfiinţării unei organizaţii-umbrelă la nivel european. O asemenea organizaţie, care ar include societatea civilă, ar putea facilita schimburile dintre actorii agriculturii sociale şi le-ar putea furniza asistenţă atât la nivel tehnic, cât şi administrativ, veghind totodată la promovarea intereselor agriculturii sociale la nivel politic. În acest sens, un rol important le revine organizaţiilor agricole.

 
5.5.4    Toate aceste activităţi ar putea fi programate şi puse în practică în cadrul noii politici de dezvoltare rurală 2014-2020 şi s-ar putea baza în special pe Reţeaua europeană de dezvoltare rurală şi pe reţelele de dezvoltare rurală ale statelor membre, extinzând astfel iniţiativa tematică privind agricultura socială menţionată anterior astfel încât să includă şi alte state membre.

5.6    Includerea agriculturii sociale în strategia de dezvoltare durabilă şi în cadrul strategic comun

5.6.1    În cadrul actualei politici de dezvoltare rurală, agricultura socială a putut beneficia de un anumit sprijin, mai cu seamă în cadrul axei III (diversificare) şi IV (LEADER), precum şi în cadrul axei „incluziune socială” a FSE. Recunoaşterea agriculturii sociale ca element de dezvoltare a economiei rurale ar trebui să-i permită să beneficieze de toate acţiunile promovate şi finanţate prin fondurile structurale europene (FEADER, FSE, FEDER) şi, astfel, să aibă acces la noi surse de finanţare.

5.6.2    Chiar dacă propunerile Comisiei pentru viitoarea perioadă de programare a fondurilor structurale deschid diverse noi perspective, în măsura în care combaterea sărăciei, incluziunea socială, precum şi diversificarea activităţilor agricole sunt menţionate ca scopuri explicite ale acestei politici (care pot fi combătute în mod ideal în cadrul agriculturii sociale), pare necesară o subliniere mai clară a rolului agriculturii sociale, atât în viitoarea programare, cât şi în contractele de parteneriat, pentru a o sprijini în mai mare măsură. În acest sens, UE şi statele membre ar trebui să coordoneze recursul la diverse politici în domeniul agriculturii sociale. În opinia CESE, statele membre şi diferitele autorităţi (naţionale şi comunitare) însărcinate şi răspunzătoare cu gestionarea fondurilor europene ar trebui să-şi intensifice colaborarea pentru a elimina obstacolele din calea accesului la fondurile structurale şi pentru a facilita acest acces pentru actorii de pe teren.

5.6.3    Noul cadru de programare oferă agriculturii sociale posibilitatea de a-şi asigura o finanţare provenită din mai multe fonduri, de-a lungul mai multor ani. În fapt, cadrul strategic comun permite asocierea diverselor fonduri în contextul unei strategii de finanţare multiplă; statele membre ar trebui îndemnate să menţioneze agricultura socială în programarea lor şi să elaboreze programe specifice pentru a-i permite acesteia să beneficieze în mai mare măsură de diferitele fonduri structurale. Este de o importanţă esenţială ca autorităţile naţionale şi locale să fie convinse să profite cu adevărat de asemenea posibilităţi de finanţare.
A inceput dezbaterea: D-na Josiane WILLEMS, raportorul acestui aviz, explica conceptul. Agricultura sociala e un mix intre activitatile sociale si alte activitati de natura sociala. Domeniul e deocamdata nereglementat, si acest avizi din propire initiativa isi propune constientizarea conceptului de agricultura sociale si o recunoastere a ei.

E nevoie d eun cadru de reglementare intern pentru a creea un doemniu

Având în vedere cadrul său multidimensional şi multifuncţional, agricultura socială şi părţile implicate în activităţile ei ar putea obţine mari beneficii de pe urma unei abordări cu adevărat integrate, care să faciliteze şi să coordoneze mai bine recursul la diversele fonduri, precum şi procedurile şi demersurile necesare în acest sens.

 
5.6.4    În acest scop, ar putea fi foarte utilă instaurarea unei politici de comunicare destinată statelor membre, în cadrul dezvoltării rurale, care să cuprindă şi activităţile de monitorizare şi de elaborare de rapoarte. O altă posibilitate ar putea fi conceperea unui subprogram tematic în cadrul articolului 8 sau consolidarea proiectelor LEADER care au ca obiect agricultura socială.

5.6.5    În sfârşit, diversele direcţii generale ar trebui să-şi consolideze colaborarea pentru a facilita accesul agriculturii sociale la toate fondurile structurale, eliminând obstacolele care au stat până în prezent în calea accesului agricultorilor la politicile regionale.