Astazi la Bruxelles a fost adoptata cu 58 de voturi pentru, 1 impotriva si 8 abtineri avizul CESE privind Cooperativele si dezvolatrea rurala. In dezbaterile pe aceasta tema consilierii CESE au aratat ca avizul desi este bun poate fi mai mult detaliat.
Forma finala a avizului va fi adoptata la sedinta din 11-12 iulie a Plenarei CESE.
Daca aveti amendamente, va rugam sa le trimiteti catre Eugen LUCAN, +40 741 134 444, eugensucces@yahoo.com, sau sa le inserati la finalul articolului la sectiunea "comentarii" unde vor putea fi vizibile de catre toti abonatii CERES.
In masura in care ele reprezinta un punct de vedere reprezentativ al societatii civile din Romania, ele vor fi asumate de mine, si le voi supune dezbaterii si votului final din plenara pentru a putea fi incluse in textul final al avizului NAT 541.
Va multumesc!!!
Eugen LUCAN, Consilier CESE
Bruxelles, 26-07-2011, ora 11,15 (ora locala)
Aveti mai jos avizul adoptat, si in anexa (in subsolul paginii) documentul original emis de CESE.
1. Concluzii şi recomandări
1.1 În căutarea unui model economic mai sustenabil, mişcarea cooperatistă apare ca o soluţie alternativă competitivă şi eficientă, care oferă răspunsuri noi la dezechilibrele lanţului valoric al sectorului agroalimentar şi care, la rândul său, promovează ocuparea forţei de muncă şi stimulează lanţurile alimentare locale, securitatea alimentară, participarea şi răspunderea socială.
1.2 Este necesară întreprinderea de reforme structurale pe actualele pieţe de produse agroalimentare, în conformitate cu provocările ridicate de Strategia Europa 2020 şi de alte iniţiative comunitare. Circuitele de comercializare convenţionale nu oferă transparenţa adecvată pentru formarea preţurilor, ceea ce provoacă dezechilibre grave în ce priveşte capacitatea de negociere a actorilor lor, aducând prejudicii producătorilor şi consumatorilor (prima şi ultima verigă ale lanţului). De asemenea, apar costuri de mediu inutile, ca urmare a unei distribuţii ineficiente din punct de vedere energetic, de exemplu în cazul conservării frigorifice a alimentelor proaspete în afara sezonului şi al transportării acestora spre pieţe foarte îndepărtate de locul de producţie.
1.3 Reorganizarea pieţei ar trebui să se orienteze către un concept circular, favorizând scurtarea circuitelor de comercializare, pentru îmbunătăţirea corelării ofertei cu cererea în cadrul reţelei, care trebuie promovată de la nivelul unităţilor celor mai elementare, într-un context de inovare, avansat din punct de vedere tehnologic.
1.4 Graţie principiilor şi valorilor lor intrinsece, cooperativele contribuie la dezvoltarea unor relaţii comerciale echitabile şi bazate pe sinergii, care sprijină reechilibrarea lanţului valoric agroalimentar prin concentrarea eforturilor, optimizarea valorii comune şi consolidarea durabilităţii modurilor de producţie şi consum.
1.5 Prin urmare, CESE solicită instituţiilor europene să creeze condiţiile necesare pentru promovarea modelului cooperatist, prin adoptarea de politici comunitare care să includă măsurile adecvate în domeniile juridic, economic, fiscal, tehnic etc., astfel încât să se garanteze dezvoltarea armonioasă a acestui model.
2. Introducere
2.1 Modelul cooperatist impulsionează îmbunătăţirea ecosistemului antreprenorial al Uniunii Europene şi, în special, democraţia economică, contribuind la schimbarea atât de necesară a modelului de producţie.
2.2 Anul 2012, declarat de ONU „An internaţional al cooperativelor”, oferă un cadru ideal pentru a reflecta asupra rolului cooperativelor în crearea noului motor de creştere durabilă şi favorabilă incluziunii, capabil să facă să se nască din actuala criză o economie socială de piaţă de înaltă competitivitate .
2.3 Sectorul cooperatist în UE este, în realitate, foarte divers. Unele cooperative desfăşoară o activitate comercială care nu se distinge prin nimic de cea a rivalilor lor, în timp ce altele combină activitatea comercială cu comportamente „politice” în favoarea consumatorilor, a mediului etc., integrate în strategiile lor de informare sau de vânzare. Trebuie făcută distincţia între cooperativele care operează la începutul lanţului valoric (producţie) şi cele aflate la sfârşitul acestuia (consum), acestea nefiind, adesea, coordonate între ele.
2.4 Reforma structurală a pieţelor menită să faciliteze realizarea unui model de producţie şi consum durabile impune reechilibrarea lanţului valoric agroalimentar , atribuind structurilor agricole asociative în general şi cooperativelor în particular o funcţie de reglare şi de integrare, care va permite efectuarea ajustărilor şi modificărilor necesare, prin intermediul dialogului şi al interacţiunii intersectoriale.
2.5 Această abordare contribuie la elaborarea poziţiilor luate de CESE şi încearcă să răspundă provocărilor viitoare cu care se vor confrunta politicile comunitare în perspectiva Strategiei Europa 2020, a noii politici agricole comune, a Planului de acţiune privind consumul şi producţia durabile şi politica industrială durabilă şi a Actului privind piaţa unică.
2.6 În acest sens, trebuie subliniat că prezentul aviz din proprie iniţiativă se bazează pe principiul unei creşteri inteligente, durabile şi favorabile incluziunii, întemeindu-se pe cunoaştere, economie cu emisii scăzute de carbon , capacitatea de inserţie profesională şi coeziunea socială şi teritorială.
2.7 În sfârşit, această propunere contribuie la alte aspecte transversale de o mare importanţă pentru politicile comunitare, cum ar fi, printre altele, chestiunile legate de suveranitatea şi securitatea alimentară, echilibrul teritorial, menţinerea lanţurilor alimentare locale , antreprenoriatul social, protecţia drepturilor şi intereselor consumatorilor şi participarea directă a societăţii civile organizate în domeniul agroalimentar .
3. Observaţiile CESE
3.1 Diagnosticul pieţei actuale
3.1.1 Funcţionarea pieţei ar trebui să garanteze furnizarea de produse de tipul şi de calitatea dorite de consumatori. Pentru aceasta este necesar ca semnalele consumatorilor să fie transmise de-a lungul întregului lanţ valoric şi să ajungă nedistorsionate la producători. Din nefericire, în prezent piaţa este caracterizează în mod frecvent prin linearitate – ceea ce împiedică furnizarea unui feed-back pozitiv – şi printr-un grad de complexitate care denaturează misiunea sa, în detrimentul adevăratei sale funcţii, şi anume furnizarea produselor sale populaţiei în mod cât mai satisfăcător posibil.
3.1.2 Consumatorii solicită, tot mai mult, produse sigure, durabile, rezultate ale unui mod de producţie inovator, responsabil, neagresiv faţă de mediu şi fabricate în condiţii de muncă şi de bunăstare animală corespunzătoare; nu trebuie totuşi neglijat faptul că trebuie să se ia în considerare şi produsele cele mai puţin costisitoare, întrucât preţul continuă să fie un factor determinant pentru alegerea produselor ce urmează a fi cumpărate. Din nefericire, lanţul valoric agroalimentar nu transmite informaţia pertinentă între diversele verigi (producţie primară, fabricare, înmagazinare, distribuţie şi vânzare).
3.1.3 Circuitele de comercializare au condus la diluarea relaţiei dintre furnizori şi consumatori şi, totodată au redus transparenţa operaţiunilor aferente, ceea ce a dus la subevaluarea costurilor de producţie, iar preţurile plătite producătorilor sunt, adesea, sub pragul minim necesar pentru supravieţuirea lor economică.
3.1.4 În acelaşi timp, slaba putere de negociere şi situaţiile de dependenţă captivă în care se află actorii care suportă preţuri injuste în raport cu activitatea pe care o desfăşoară adâncesc dezechilibrul care domneşte în lanţul agroalimentar , perpetuând astfel un comportament aberant al pieţei.
3.1.5 În consecinţă, analiza pieţei actuale – necesară în vederea reformei acesteia – scoate la iveală următorul diagnostic: ofertă fragmentată, distribuţie concentrată şi cerere fluctuantă. Un astfel de context este favorabil dezvoltării speculaţiei.
3.1.6 Nu trebuie uitat că etapa de distribuţie include, printre altele, consecinţe sociale şi de mediu, provocate de transportul pe distanţe lungi, înmagazinarea frigorifică prelungită, delocalizarea întreprinderilor etc.
3.2 Către o piaţă mai cooperatistă: o abordare centrată pe noi moduri de producţie şi consum durabile
Identitatea cooperatistă se consolidează prin valori cum ar fi democraţia, egalitatea, echitatea, solidaritatea, transparenţa şi răspunderea socială. Alianţa Cooperatistă Internaţională a stabilit şapte principii pe care trebuie să le urmeze cooperativele: „aderare voluntară şi deschisă; proces decizional democratic controlat de membri; participare economică a membrilor; autonomie şi independenţă; educaţie, formare şi informare; cooperare între cooperative şi interes pentru comunitate” .
O piaţa cooperatistă în domeniul agroalimentar este piaţa care se bazează pe un mod de organizare cooperatist întemeiat pe cererea şi oferta din domeniul agroalimentar, precum şi pe raporturile de reciprocitate sau de beneficiu reciproc, în căutarea unui lanţ valoric mai echitabil şi eficient din punct de vedere economic şi socio-ecologic. În definitiv, este vorba de configurarea pieţei ca joc cu sumă pozitivă, în care toţi agenţii au de câştigat, maximizând crearea de valori comune, prin înfiinţarea de alianţe şi prin înţelegeri pe termen lung între principalii agenţi ai pieţei (producătorii şi consumatorii) în cadrul unor condiţii echitabile de concurenţă leală. Aspectele-cheie pentru reorganizarea pieţei, în conformitate cu premisele expuse în acest proiect preliminar de aviz, pot fi rezumate astfel:
3.2.1 Inversarea piramidei de producţie, pe baza unei abordări cooperatiste transnaţionale a cărei mase critice să garanteze anvergura şi domeniul de aplicare necesare. Plecând de la producătorii individuali sau familiari, trebuie promovat spiritul asociativ sau cooperatist de bază – element de dinamizare a economiei rurale –, integrând aceşti producători în structuri mai mari – reţele regionale şi poli ai concurenţei – care să îi apropie pe agricultori de segmentele din circuitele de comercializare cu cea mai mare valoare adăugată. Această structură de tip cooperatist va permite maximizarea randamentelor şi asigurarea diversităţii cererii, prin scurtarea circuitelor de comercializare între nodurile de producţie şi consum . De asemenea, integrarea cooperatistă asigură o mai bună trasabilitate de-a lungul întregului proces, atât în domeniul calităţii, cât şi în cel al formării preţurilor, ceea ce implică, totodată, optimizarea resurselor şi o mai mare eficienţă.
3.2.2 Beneficiile sociale cooperatiste. Beneficiile generate de reţeaua de cooperative revin cooperativelor participante însele, ceea ce le sporeşte posibilităţile de a-şi consolida poziţia pe piaţă, duce la o mai mare capacitate de inserţie profesională, un acces mai larg la resursele de bază şi la condiţii mai favorabile pentru producători şi consumatori, favorizând apariţia sinergiilor în noul mediu de relaţii comerciale.
3.2.3 Concentrarea cererii . Cooperativele de consumatori, la fel ca şi promovarea reţelelor de consumatori care reunesc cererea cetăţenilor ar trebui să permită facilitarea accesului la produse în condiţii de preţuri şi de calitate mai avantajoase. Contactul direct cu producătorii se construieşte în mod progresiv, de la pieţele locale şi de proximitate până la optimizarea tranzacţiilor comerciale virtuale online. Această abordare coincide cu obiectivele declarate ale principalelor organizaţii de agricultori şi cooperative agroalimentare ale Uniunii Europene: „Obiectivul constă în stimularea/sprijinirea iniţiativelor agricultorilor care îşi vând direct produsele consumatorului final (de exemplu, vânzări directe în exploataţiile agricole, prin cooperativele agricole, pe pieţele locale, prin platforme sau întreprinderi colective sub controlul producătorilor)” .
3.2.4 Model circular de piaţă pe baza scurtării circuitelor de comercializare. Pentru a se contracara ponderea excesivă a actorilor care nu aduc valoare adăugată lanţului de comercializare a produselor agroalimentare, trebuie promovată alegerea circuitelor de comercializare care apropie cel mai mult unităţile de producţie de cele de consum, acestea cuprinzând producătorii primari şi respectiv consumatorii finali . Astfel se facilitează apariţia „buclelor de piaţă”, care permit o ajustare corespunzătoare a mijloacelor şi a costurilor între necesităţile populaţiei şi resursele de producţie, evitându-se excedente sau deficite care, în plus, pot face preţurile să fluctueze în mod artificial. Toate acestea vor avea ca rezultat o funcţionare mai justă, transparentă şi echilibrată a lanţului de aprovizionare cu alimente, care va contribui la eradicarea unor practici abuzive şi neloiale care pun în pericol concurenţa autentică.
3.2.5 Noile tehnologii . Inovarea tehnologică reprezintă piatra de temelie pe care se sprijină perspectiva unei pieţe mai cooperatiste, atât în ceea ce priveşte dezvoltarea inovatoare a tehnicilor de producţie alimentară, cât şi infrastructura logistică necesară pentru optimizarea eficienţei proceselor de comunicare în cadrul punerii în practică a unor reţele inteligente de producţie, distribuţie şi consum (ca forme de organizare cu un înalt nivel de organizare autonomă şi flexibilitate evolutivă şi care dispun de capacitatea de a învăţa să acţioneze pentru a-şi atinge obiectivele). Caracterul viral, interoperabilitatea şi conectivitatea reciprocă a acestor reţele într-un mediu digitalizat va permite, astfel, înlocuirea intermediarilor superflui. În consecinţă, noile tehnologii ar trebui să devină instrumentele de configurare a unui proces care să conducă la o mai mare eficienţă colectivă, prin aplicarea inovării la lanţurile alimentare şi la valoarea lor de transformare.
3.3 Cum se poate ajunge la o piaţă mai cooperatistă
Transformarea globală axată pe producţia şi consumul responsabil şi durabil trebuie privită ca o realitate care include mai mulţi actori, în care fiecare dintre grupurile de interes poate să influenţeze şi să fie influenţat de activitatea cooperatistă („coresponsabilitatea social cooperatistă”). O chestiune strategică care trebuie luată în seamă la promovarea modelelor de consum şi producţie cooperatiste sau intercooperatiste este prevederea unor instrumente şi mecanisme instituţionale care să permită integrarea modelului în condiţii de competitivitate în raport cu lanţul valoric convenţional. Unele consideraţii pot fi utile la luarea de decizii în acest domeniu, şi anume:
3.3.1 Adoptarea de măsuri în cadrul politicilor comunitare. Trebuie promovate, prin intermediul reformei cadrului juridic şi al unei politici adecvată de stimulare, mijloace de susţinere a promovării cooperativelor prin agenţii de dezvoltare, credit financiar etc., măsuri de integrare şi internaţionalizare cooperatistă, măsuri de coeziune şi inovare socială şi măsuri de consolidare a parteneriatelor dintre instituţiile publice şi IMM-uri, cooperative, asociaţii de consumatori sau alte grupări.
3.3.2 Achiziţii publice cooperatiste . Progresele înregistrate în ultimii ani în cadrul achiziţiilor publice „ecologice” şi, mai recent, în adoptarea de criterii cu caracter etic în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor ale administraţiilor publice au avut un efect important asupra dimensiunii sociale şi economice a acţiunilor în favoarea durabilităţii şi a cooperării. Caracterul exemplar al achiziţiilor publice, precum şi importanţa volumului de achiziţii aflate în joc le conferă acestora funcţia de instrument de promovare indispensabil pentru atingerea obiectivelor stabilite. Stimularea circulaţiei fluxurilor de piaţă între administraţiile publice şi reţelele de cooperative poate fi hotărâtoare pentru apariţia unui noi model de producţie şi consum durabil.
3.3.3 Mărci de calitate . Mărcile de calitate sunt instrumente indirecte de promovare care certifică originea, caracteristicile şi calităţile produselor comercializate , scoţând în evidenţă, în acest caz, valoarea adăugată a aspectului social aferent producţiei cooperatiste („marca cooperatistă”). Această imagine de marcă scoate în evidenţă şi permite asociaţiilor de exploataţii agricole să treacă de la o orientare către producţie la o orientare către piaţă.
3.3.4 Transparenţa şi informarea consumatorilor Atunci când este bazată pe campanii de sensibilizare şi conştientizare a cetăţenilor în ce priveşte efectuarea deciziilor de cumpărare în cadrul unei pieţe cooperatiste, transparenţa, în special cea care priveşte calitatea şi trasabilitatea, reprezintă un factor de echilibru în lanţul valoric şi are drept consecinţe o mai mare simetrie informaţională şi o acţiune coordonată între producţie şi consum – necesare pentru eficienţa unui model bazat pe durabilitate – conectând în spaţiu şi timp oferta şi cererea în integrarea proceselor de comercializare respective. De asemenea, trebuie acordată prioritate grupărilor de consumatori, precum şi reţelelor care duc la concentrarea cererii finale de produse agroalimentare.
3.3.5 Educarea şi formarea în spiritul antreprenoriatului social şi al cooperativismului Cu toate că este vorba de un instrument în mod clar proactiv ale cărui efecte nu se observă imediat, el este totuşi fundamental pentru consolidarea schimbărilor survenite pe piaţă. Cunoaşterea şi asimilarea principiilor cooperatiste în centrele de învăţământ nu doar inculcă o atitudine timpurie în favoarea acestui model cooperatist şi a cooperatismului ca sursă de încredere; ci permite şi difuzarea acestei practici printre părinţi, oferindu-le acestora din urmă modele de consum în consonanţă cu acţiunile propuse. În acest sens, trebuie insistat asupra importanţei deosebite a promovării spiritului întreprinzător în rândul tinerilor pentru stimularea şi motivarea lansării şi consolidării cooperativelor, fie în faza de producţie ori în fazele de comercializare sau de consum. La toate acestea vor contribui, fără îndoială, cunoaşterea, schimbul reciproc şi diseminarea bunelor practici cooperatiste.
3.3.6 Tratament fiscal diferenţiat . Este necesar ca o impozitare mai echitabilă să permită orientarea consumului către o utilizare mai eficientă a resurselor , pentru a ţine seama mai bine de conţinutul fiecărui produs, din punct de vedere social şi de mediu, precum şi de valoarea adăugată generată de formula cooperatistă. Oricare ar fi cadrul fiscal specific, stimulentele fiscale şi ajutoarele compensatorii reprezintă unele dintre instrumentele cele mai directe şi cu cel mai mare potenţial de îndeplinire a obiectivelor propuse. Aşa cum demonstrează experienţa acumulată în diversele state membre, adoptarea unui tratament fiscal diferenţiat promovează autonomia şi independenţa financiară dar, la fel ca şi unele dintre iniţiativele propuse anterior, necesită o analiză de impact prealabilă.
3.3.7 Punerea în aplicare tehnologică. Progresul tehnologic şi accesul universal la acesta reprezintă cel mai bun mijloc de stimulare pentru îndeplinirea obiectivelor propuse. În acest sens, trebuie subliniate următoarele iniţiative: cercetarea şi inovarea aplicate produselor agroalimentare, crearea de noi spaţii şi canale de comercializare şi, în sfârşit, certificarea calităţii progresive, prin atribuirea de puncte suplimentare în funcţie de valoarea nutritivă, garanţiile de aprovizionare şi alte avantaje publice şi, pe de altă parte, prin retragerea de puncte în funcţie de consecinţele sociale şi de mediu negative, printre altele, astfel încât să se poată demonstra îndeplinirea unor criterii cum ar fi sănătatea şi siguranţa alimentară, amprenta ecologică sau socială; de asemenea, în acest mod, produsele pot fi apreciate de consumatori în raport cu preţul şi costurile de producţie şi distribuţie corespunzătoare. Pentru punerea în aplicare a acestui instrument de certificare este necesară recurgerea la elemente cum ar fi sistemele de telefonie inteligentă, aplicaţiile informatice specifice şi reţelele sociale.
3.4 Avantajele concurenţiale ale pieţei cooperatiste
Pe lângă avantajele evidente ale unui model bazat pe durabilitate şi cooperare economică şi socială, piaţa cooperatistă prezintă o serie de avantaje concurenţiale, ceea ce afectează unele aspecte extrem de importante pentru politicile comunitare din următoarele domenii:
3.4.1 economic: accesul stabil şi sigur al produselor agricole la pieţe, finanţarea durabilă, investiţiile responsabile din punct de vedere social, dinamizarea pieţei, ocrotirea concurenţei, protecţia drepturilor şi intereselor consumatorilor etc.;
3.4.2 social: amenajarea teritoriului, dezvoltarea rurală şi incluziunea, patrimoniul cultural, identitatea locală şi regională, suveranitatea şi securitatea alimentară, evitarea producţiei excesive şi accesibilitatea alimentelor, trasabilitatea socială a produselor, evitarea delocalizării întreprinderilor, garantarea unor salarii demne şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, răspunderea socială şi consumul responsabil, sănătatea în UE şi stilurile de viaţă sănătoase, participarea directă a cetăţenilor la luarea de decizii în cadrul instituţiilor care îi reprezintă etc.
3.4.3 ecologic: economiile de energie, prezervarea ecosistemelor, amprenta ecologică, agroecologia, utilizarea raţională şi responsabilă a materiilor prime şi a resurselor naturale, ciclul de viaţă al produselor agroalimentare, crearea de locuri de muncă ecologice ca strategie a difuzare a pieţei etc.
Adauga un comentariu
