Aceasta poveste te va încălzi mai mult decât o cafea într-o zi rece de iarnă!
Am intrat într-o cafenea mică, impreuna cu un prieten de-al meu și am asteptat sa dam comanda. În timp ce ne apropiam de masa noastră, doi oameni vin și se duc la tejghea:
- Cinci cafele, te rog. Doua - pentru noi și trei - "in asteptare". Ei si-au platit comanda, si-au luat cele doua cafele si au iesit. Eu il intreb pe prietenul meu:
- Ce sunt alea “cafele in asteptare" ?
- Aștepta și vei vedea, mi-a raspuns.
Au intrat mai multe persoane, ulterior. Doua fete au cerut cate o cafea, au platit si au plecat. Urmatoarea comanda a fost de șapte cafele și a fost făcut de trei avocati: trei - pentru ei și patru - "in asteptare". Eu, încă, mă întrebam care e treaba cu aceste cafele "in asteptare". Dintr-o data, un om îmbrăcat în haine ponosite, care arată ca un cerșetor, vine prin ușă și intreaba:
- Aveti o cafea "in asteptare" ?
Atunci, am inteles. Oamenii plătesc în avans o cafea, pentru cineva care nu își poate permite o băutură caldă. Tradiția cu cafele "in asteptare" a început în Napoli, dar s-a răspândit peste tot în lume și în unele locuri, poți comanda nu doar o cafea suspendata, ci, de asemenea, un sandwich sau o masă întreagă.
Este un mod interesant de a face un bine unor oameni necajiti, fara sa incurajezi un comportament antisocial.
O mișcare a oamenilor generoși care ia amploare în intreaga Europa și sperăm să ajungă și la noi în țară: cafeaua în așteptare!
Regula este una cît se poate de simplă: clientul cumpără, de exemplu, o cafea, iar dacă vrea, mai plătește în avans încă una pentru o persoană săracă. Poți plăti și o porție de mîncare pe care nu primești. Aceasta rămîne în grija localului pînă cînd apare un client nevoiaș. Un client care nu îşi permite o cafea poate întreba ulterior dacă există vreo “cafea în aşteptare”, astfel încât să se bucure de o băutură caldă fără a fi nevoit să plătească pentru asta. În timp, mişcarea s-a extins în mai multe ţări, iar gestul a devenit nu doar unul de caritate, ci un stimul pentru socializare, pentru că adesea cafelei îi era asociat un mesaj sau o urare.
Ideea a apărut în sudul Italiei, la Napoli, iar în scurt timp gestul a fost adoptat și în alte țări: Ucraina, Canada, Bulgaria și de curînd România.
Credem că și în acest oraș există oameni care-și permit mai multe lucruri decât pot consuma sau poate unii care vor să fie eficienți, dar nu știu cum să o facă; sau unii care au resurse, dar nu au timp pentru voluntariat.
Adauga un comentariu
