1. Concluzii şi recomandări
1.1
Agricultura socială este o abordare inovatoare care asociază două
concepte: agricultura multifuncţională şi serviciile sociale/îngrijirile
de sănătate la nivel local. Ea contribuie, în cadrul producţiei de
bunuri agricole, la bunăstarea şi la integrarea socială a persoanelor cu
nevoi speciale. Importanţa crescândă a agriculturii sociale a îndemnat
CESE să elaboreze un aviz din proprie iniţiativă pe această temă.
1.2
Agricultura socială s-a răspândit în întreaga Europă sub forme care
prezintă caracteristici comune, dar şi numeroase diferenţe din punctul
de vedere al abordării, al relaţiilor cu celelalte sectoare şi al
finanţării.
1.3 Se dovedeşte însă necesară o definiţie a
agriculturii sociale la nivel european pentru a se determina
activităţile care fac parte din aceasta şi pentru stabilirea unui cadru
şi a unor criterii generale, inclusiv de calitate, pe care trebuie să le
îndeplinească acţiunile pentru a beneficia de sprijin prin intermediul
diferitelor politici. Această definiţie nu trebuie însă să fie prea
restrictivă, pentru a evita ţinerea pe loc a unei realităţi în proces
constant de evoluţie.
1.4 Nici la nivelul Uniunii, nici la
nivel naţional nu există un cadru de reglementare pentru agricultura
socială, ceea ce duce la o lipsă de coordonare între diferitele politici
şi/sau instituţii implicate. CESE apreciază că instituţiile UE şi
autorităţile şi instituţiile regionale şi naţionale ar trebui să
încurajeze şi să susţină agricultura socială, instituind un cadru de
reglementare adecvat şi favorabil şi demarând măsurile descrise în
continuare.
1.5 Statisticile disponibile în domeniul
agriculturii sociale sunt rare şi fragmentare, ca atare, în opinia CESE,
ar fi utilă lansarea unui program de cercetare statistică pentru a
cuantifica şi a analiza mai aprofundat existenţa ei în statele membre şi
diversele forme pe care le asumă. Această bază de date ar putea fi
extinsă pentru promovarea programelor de cercetare în fiecare dintre
statele membre.
1.6 Agricultura socială trebuie susţinută prin
cercetare interdisciplinară în diverse domenii pentru a valida
rezultatele empirice, a analiza impactul acesteia şi avantajele ei din
diverse puncte de vedere (social, economic, de sănătate, personal...) şi
a garanta difuzarea cunoştinţelor dobândite pe teren. În acest sens, ar
fi de dorit să se promoveze şi să se dezvolte efortul de cooperare
început la nivel european prin proiectul SOFAR şi prin acţiunile COST în
viitorul program-cadru Orizont 2020 pentru perioada 2014-2020.
1.7
CESE consideră că este, de asemenea, esenţială înfiinţarea şi
consolidarea unor reţele de agricultură socială pentru a împărtăşi
lucrurile învăţate, a face schimb de experienţă şi a favoriza
conştientizarea. Totodată, ar fi de dorit o reprezentare comună a
intereselor agriculturii sociale la nivel politic şi înfiinţarea unei
organizaţii-umbrelă la nivel european. Schimburile dintre actorii
implicaţi şi rolul organizaţiilor societăţii civile ar fi intensificate
pe această cale.
1.8 Totodată, pentru a asigura un nivel
ridicat de calitate şi de competenţe în activităţile din agricultura
socială, este necesar să se acorde o atenţie deosebită formării
actorilor implicaţi - atât în ceea ce priveşte prestatorii acestor
servicii, cât şi persoanele cu nevoi specifice care beneficiază de
aceste servicii.
1.9 Pentru a se dezvolta în întreaga Europă,
agricultura socială are nevoie de un mediu propice, de o mai mare
implicare a societăţii civile şi de o cooperare fructuoasă între
diversele domenii de politică şi administraţii (sănătate/afaceri
sociale/agricultură/ocuparea forţei de muncă) la nivel european,
naţional, regional şi local. Aceasta înseamnă că autorităţile publice ar
trebui să recunoască agricultura socială şi să o susţină în mod bine
orientat, permiţându-i un acces durabil la mijloace financiare care să
vizeze diferite aspecte ale acestui tip de agricultură.
1.10
De asemenea, ar putea fi utilă crearea de către Comisia Europeană a unei
structuri permanente care să asocieze toate direcţiile generale
implicate. Mecanisme similare ar putea fi puse în aplicare în statele
membre. Totodată, Comisia ar trebui să încurajeze realizarea unui studiu
comparativ al sistemelor de protecţie socială din statele membre şi al
costurilor acestora, pentru a spori economiile care se pot realiza în
cadrul proiectelor de agricultură socială.
1.11 CESE constată
cu satisfacţie că propunerile Comisiei pentru perioada 2014-2020 deschid
noi perspective agriculturii sociale. Cu toate acestea, pare în
continuare necesară o mai bună sprijinire a acesteia în cadrul viitoarei
perioade de programare. În acest sens, UE şi statele membre ar trebui
să coordoneze recursul la diverse politici în domeniul agriculturii
sociale. În opinia CESE, statele membre şi diferitele autorităţi
(naţionale şi comunitare) însărcinate şi răspunzătoare cu gestionarea
fondurilor europene ar trebui să-şi intensifice colaborarea pentru a
elimina obstacolele din calea accesului la fondurile structurale şi
pentru a facilita acest acces pentru actorii de pe teren.
1.12
Cadrul strategic comun oferă posibilitatea de a combina diferite
fonduri în cadrul unei strategii de finanţare multiplă. În acest
context, Comisia ar trebui să invite statele membre să menţioneze
agricultura socială în programarea lor şi să elaboreze, în cadrul unei
abordări integrate, programe specifice care să-i permită acestui sector
să beneficieze în mai mare măsură de diversele fonduri structurale. O
altă posibilitate ar putea-o constitui luarea în considerare a unor
subprograme tematice consacrate agriculturii sociale sau sprijinirea în
continuare a proiectelor LEADER desfăşurate în acest domeniu.
2. Observaţii generale
2.1
Agricultura socială s-a dezvoltat aproape peste tot în zonele rurale
europene de la sfârşitul secolului XX ca nouă practică sustenabilă din
punct de vedere economic, iar numărul experienţelor în acest domeniu nu
încetează să crească. Ansamblul acestor activităţi este denumit generic
„agricultură socială”; alţi termeni utilizaţi pentru desemnarea lor sunt
„farming for health”, „care farming”, „green care” sau chiar „green
therapies”. Toţi aceşti termeni fac referire la diverse practici sau
activităţi în domeniul îngrijirii, al reintegrării sociale, al formării
şi al reabilitării persoanelor dezavantajate sau al formării persoanelor
cu nevoi specifice. Permiţându-le persoanelor confruntate cu
dificultăţi să regăsească contactul cu o activitate de producţie şi cu
natura, aceste activităţi contribuie la bunăstarea acestora, la
ameliorarea stării sănătăţii lor şi la incluziunea lor socială; ele
facilitează învăţarea practică, îmbunătăţesc părerea despre sine şi, în
consecinţă, participarea la viaţa socială.
Agricultura socială este,
în acest sens, o abordare inovatoare care asociază două concepte:
agricultura multifuncţională şi serviciile sociale/îngrijirile de
sănătate la nivel local. Pe de o parte, este strâns legată de natura
multifuncţională a agriculturii şi se înscrie în întregime în conceptul
de dezvoltare rurală, oferindu-le agricultorilor posibilitatea de a-şi
diversifica sursele de venituri. Pe de altă parte, ea este benefică
societăţii, în măsura în care furnizează servicii sociale şi
îmbunătăţeşte serviciile existente în beneficiul locuitorilor zonelor
rurale, profitând de resursele agricole şi rurale, în sensul larg al
termenului.
2.2 Cu toate că practicile din domeniul
agriculturii sociale în Europa prezintă numeroase similarităţi, în
sensul că sunt strâns legate de activităţi tradiţionale ale economiei
rurale şi au loc în întreprinderi agricole (ferme biologice, intensitate
ridicată din punctul de vedere al mâinii de lucru, grad ridicat de
multifuncţionalitate, deschidere asupra teritoriului, o mare
diversificare şi flexibilitate), există şi multe diferenţe între ţări,
având în vedere istoria, abordările şi orientările acestora. Pe scurt,
având în vedere cât de diferite sunt practicile existente, se pot
distinge trei abordări principale:
• abordarea instituţională,
în cadrul căreia predomină instituţiile publice/de sănătate
(predominantă în Germania, Franţa, Irlanda, Slovenia);
• abordarea privată, bazată pe fermele cu scop terapeutic (predominantă în Ţările de Jos şi în Belgia/Flandra);
• abordarea mixtă, bazată pe cooperative sociale şi ferme private (predominantă în Italia).
2.3
Şi orientările sunt diferite: în Italia şi în Franţa, agricultura
socială se află în principal în relaţie cu sectorul social şi cel al
îngrijirii, în Ţările de Jos este mai apropiată de sistemul de sănătate,
în Flandra este mai degrabă o activitate agricolă, iar în Germania,
Marea Britanie, Irlanda şi Slovenia orientarea se situează între
sectorul social/sanitar şi cel al sănătăţii.
2.4 Modalităţile de finanţare diferă de la ţară la ţară:
• proiecte publice şi acţiuni de caritate bazate pe asociaţii benevole (Italia, Franţa) şi pe cooperative sociale (Italia);
•
fonduri publice (din sectorul sănătăţii/îngrijirii/educaţiei) destinate
structurilor publice (Germania, Irlanda, Slovenia), exploataţiilor
agricole (Ţările de Jos) sau cooperativelor sociale (Italia);
•
politica de dezvoltare rurală care are ca obiect sprijinirea etapei
iniţiale şi a dezvoltării fermelor sociale în cursul perioadei de
programare 2007-2013 (Italia);
• acces direct la pieţele alimentare pentru produsele etice prin vânzare directă (Franţa, Italia).
Cu toate acestea, în realitate, modalităţile de finanţare sunt adesea mult mai variate şi mai mixte.
2.5
Agricultura socială are multiple forme de organizare. Ea se poate
manifesta sub forma unor întreprinderi agricole private gestionate de un
întreprinzător privat pentru care agricultura socială permite o
diversificare a surselor de venituri, continuând totodată o producţie
normală destinată pieţei; de asemenea, poate apărea sub formă de
cooperative sociale, de asociaţii, de fundaţii, adică de organizaţii
fără scop lucrativ. În alte cazuri, agricultura socială, deşi organizată
în cadrul unor exploataţii agricole, ţine de organisme publice sau de
agenţii din sectorul sănătăţii.
3. Definiţia agriculturii sociale
3.1
Nu este simplu să definim agricultura socială, deoarece ea include un
amplu evantai de practici diferite. Pare totuşi necesar să dispunem de o
definiţie la nivel european a acesteia, pentru a stabili care
activităţi fac parte din ea şi pentru a determina un cadru şi criterii -
inclusiv de calitate - pe care trebuie să le îndeplinească activităţile
pentru a putea beneficia de sprijin din partea diferitelor politici.
Însă această definiţie nu trebuie să fie prea restrictivă, pentru a
evita ţinerea pe loc a unei realităţi în proces constant de evoluţie.
Dimpotrivă, ea trebuie să propună un cadru care să păstreze
flexibilitatea necesară pentru a îngloba multitudinea de activităţi şi
abordarea tot mai des întâlnită a agriculturii sociale.
3.2
Chiar dacă activităţile care fac parte din agricultura socială sunt
foarte variate, ele prezintă întotdeauna două elemente comune: a)
activităţile se desfăşoară într-o exploataţie agricolă şi b) ele sunt
destinate unor persoane cu nevoi specifice, fie temporar, fie permanent,
inclusiv în domeniul pedagogic. Prin aceasta, agricultura socială
contribuie la bunăstarea şi la dezvoltarea persoanelor, dar şi la
dezvoltarea regiunilor rurale şi la un mai bun raport între oraş şi sat.
3.3
Astfel, agricultura socială ar putea fi definită mai întâi ca ansamblu
de activităţi care utilizează resurse agricole, atât vegetale, cât şi
animale, în zone rurale sau periurbane, pentru a genera prestaţii
sociale, cum ar fi reabilitarea, terapia, locurile de muncă sociale,
învăţarea pe tot parcursul vieţii şi alte activităţi care contribuie la
integrarea socială (conform definiţiei acţiunii COST 866 - Green Care -
iniţiativa Cooperarea europeană în domeniul ştiinţei şi tehnologiei). În
acest sens, obiectivul este, printre altele, de a crea în cadrul unei
exploataţii agricole condiţiile care să permită participarea la
activităţile cotidiene ale fermei a unor persoane cu nevoi deosebite, în
scopul asigurării dezvoltării şi a promovării acestor persoane şi al
ameliorării bunăstării lor.
3.4 În situaţia actuală, putem distinge patru domenii principale ale agriculturii sociale:
a) activităţile de reeducare şi terapeutice;
b) inserţia profesională şi incluziunea socială;
c) activităţile pedagogice;
d) serviciile de asistenţă personală.
4. Absenţa unui cadru juridic atât la nivelul Uniunii, cât şi la nivel naţional
4.1
Prin activităţile sale care ţin de domeniul terapiei, al inserţiei pe
piaţa forţei de muncă, al incluziunii sociale sau prin cele pedagogice,
agricultura socială oferă, neîndoielnic, servicii publice de mare
valoare, care contribuie la dezvoltarea durabilă. Totodată, prin
diversificarea activităţilor pe care o generează şi prin dinamica
rezultată de aici, ea poate avea un impact substanţial asupra
dezvoltării locale.
4.2 Au apărut numeroase experienţe în
acest sens, în cadrul unei tendinţe ascendente, creând reţele locale
care permit o dezvoltare globală a teritoriilor. Din aceste motive,
agricultura socială este conformă observaţiilor din publicaţia OCDE
„Noua paradigmă rurală” (2006) şi este explicit menţionată în „Analize
ale politicii rurale” în ceea ce priveşte ţările OCDE (de exemplu,
Italia). Agricultura socială a fost studiată şi în cadrul conferinţei
privind dezvoltarea rurală organizată de OCDE la Quebec (2009). În acest
sens, unele iniţiative în domeniul agriculturii sociale sunt finanţate
în cadrul politicilor de dezvoltare rurală 2007−2013 (axele III şi IV
ale programului LEADER) şi al măsurilor întreprinse prin Fondul social
în favoarea incluziunii sociale.
4.3 Conştientizarea
potenţialului agriculturii sociale devine tot mai importantă la toate
nivelurile, organizaţiile agricole, comunităţile locale şi instituţiile
cu caracter social şi de sănătate privind cu alţi ochi agricultura
socială. Cu toate acestea, numai câteva ţări au pus în practică
reglementări sectoriale, fie la nivel naţional, fie la nivel regional
(Franţa, Italia, Ţările de Jos). În schimb, se constată pretutindeni o
absenţă a legăturilor între diversele politici şi/sau instituţiile
implicate în agricultura socială.
Actorii din cadrul agriculturii
sociale, însă, încep să se organizeze pentru a face schimb de
experienţe, ca atare trebuie recunoscut faptul că reţelele spontan
create ale agricultorilor sociali sunt esenţiale.
4.4 În anii
din urmă, Comisia Europeană a întreprins un număr de iniţiative pentru
sprijinirea acestor activităţi, precum acţiunea COST 866 - Green Care
sau proiectul SOFAR (iniţiativă finanţată de către Comisia Europeană în
cadrul celui de-al şaselea program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare
tehnologică); o iniţiativă tematică a 7 state membre a fost lansată în
decembrie 2009 în cadrul Reţelei europene pentru dezvoltare rurală
pentru a analiza oportunităţile şi obstacolele prezente în planurile
naţionale sau regionale de dezvoltare rurală, cofinanţate de FEADR. În
2008, Germania (Prof. Thomas van Elsen) a propus un document de sinteză
privind agricultura socială în cadrul proiectului SOFAR, acesta fiind
actualizat în 2009.
5. Acţiuni de întreprins
5.1 Recunoaşterea agriculturii sociale la nivelul Uniunii şi stabilirea unui cadru de reglementare
5.1.1
Având în vedere bunurile publice pe care le produce şi contribuţia ei
la dezvoltarea durabilă, agricultura socială ar trebui încurajată şi
sprijinită de instanţele europene şi de guverne. Aceasta presupune
instituirea, la diferite niveluri, a unui cadru de reglementare
corespunzător şi favorabil, recunoaşterea valorii adăugate a
agriculturii sociale, îmbunătăţirea guvernanţei acesteia, precum şi un
mediu favorabil şi o cooperare fructuoasă între diversele domenii
politice şi administraţii (domeniul sănătăţii, cel social, agricultură,
ocuparea forţei de muncă) la nivel european, naţional, regional şi
local. Totodată ar fi de dorit un sprijin orientat din partea
autorităţilor publice şi o punere în aplicare integrată a fondurilor
structurale în favoarea agriculturii sociale, precum şi promovarea şi
sprijinirea cercetării interdisciplinare sau intensificarea comunicării
şi a schimbului de experienţe.
5.1.2 În momentul
instituirii unui cadru de reglementare, este necesar să se acorde o
atenţie deosebită problemelor legate de calitatea agriculturii sociale,
pentru determinarea unor criterii generale, inclusiv de calitate, pe
care trebuie să le îndeplinească acţiunile. În acelaşi sens, ar fi de
dorit instituirea măsurilor necesare pentru asigurarea unei monitorizări
adecvate a agriculturii sociale.
5.1.3 În plus, ar putea fi
utilă o structură permanentă creată de Comisia Europeană cu participarea
tuturor direcţiilor generale implicate, pentru a încuraja, monitoriza
şi coordona dezvoltarea agriculturii sociale în Europa. Structuri
similare ar putea fi create în statele membre.
5.2 Crearea unei baze de date la nivelul UE
Chiar
dacă numărul exploataţiilor active în agricultura socială este în
creştere în toate ţările, acestea reprezintă în general mai puţin de 1%
din numărul total al exploataţiilor agricole. Însă datele statistice
disponibile privind agricultura socială sunt parţiale şi rare. Ar fi
deci oportună lansarea unui program de cercetare statistică la nivel
european pentru a cuantifica şi analiza mai îndeaproape prezenţa
agriculturii sociale în Europa şi orientările pe care le asumă. Comisia
ar putea extinde această bază de date pentru a promova programele de
cercetare din fiecare stat membru.
5.3 Favorizarea includerii agriculturii sociale în programele de cercetare
5.3.1
Ar trebui promovată şi dezvoltată cooperarea la nivel european,
demarată prin SOFAR şi prin proiectul acţiunii COST 866 - Green Care.
Sunt foarte importante producţia şi schimbul de cunoştinţe ştiinţifice,
profesionale şi practice pe teritoriul Europei.
În vederea unor
analize mai aprofundate, agricultura socială are nevoie de sprijinul
cercetării din domeniile terapiei şi medicinei, din domeniul locurilor
de muncă sociale din agricultură, precum şi din domeniul agriculturii şi
cel al formării. Această cercetare trebuie să aibă loc în strânsă
legătură cu munca pe teren. Rezultatele empirice pozitive obţinute în
cadrul terapiilor cu ajutorul plantelor şi al animalelor trebuie
validate prin analize ştiinţifice riguroase, pentru a fi recunoscute de
lumea medicală. Învăţămintele trase din experienţele care privesc
eficienţa integrării persoanelor în ritmul zilnic şi anual al muncii la
fermă trebuie documentate şi utilizate pentru dezvoltarea ulterioară a
agriculturii sociale.
5.3.2 O cercetare interdisciplinară care
analizează impactul şi avantajele agriculturii sociale din perspective
diferite (socială, economică, sanitară, personală), care asigură
transferul cunoaşterii obţinute empiric şi integrează actorii de pe
teren poate genera idei inovatoare şi poate consolida implicarea în
agricultura socială. Sprijinul ştiinţific pentru proiectele-pilot poate
contribui la dezvoltarea unor modele bazate pe întreprinderi individuale
sau pe cooperative pentru o întreagă regiune. Ar trebui întreprinse
studii şi cercetări interdisciplinare pentru a analiza impactul
agriculturii sociale, pe de o parte în ceea ce priveşte economiile
posibile pentru sistemele de asigurări de sănătate, pe de altă parte
pentru ameliorarea sănătăţii şi bunăstării beneficiarilor prestaţiilor
agriculturii sociale. Aceste aspecte au făcut deja obiectul unor analize
şi studii în unele ţări, ca de exemplu în Ţările de Jos.
5.3.3
Aceste cercetări ar putea avea loc în cadrul viitorului program-cadru
Orizont 2020 (2014−2020), având în vedere faptul că acesta ia în
considerare aspectele sociale în domeniul cercetării şi inovării.
Coordonarea şi sprijinirea agriculturii sociale prin intermediul Orizont
2020 este extrem de dezirabilă, în condiţiile în care acest program ar
putea facilita întâlnirile şi schimburile dintre cercetătorii din
diverse discipline care studiază acest tip de agricultură.
5.4 Favorizarea includerii agriculturii sociale în programele de formare
Pentru
a asigura un nivel ridicat de calitate şi de competenţe în activităţile
din agricultura socială, este necesar să se acorde o atenţie deosebită
formării persoanelor - atât în ceea ce-i priveşte pe prestatorii acestor
servicii, cât şi pe beneficiarii lor. Ar fi deci de dorit să se
elaboreze si să se ofere, în strânsă relaţie cu instituţiile de formare
şi cercetare, programe de formare continuă, pentru a garanta un nivel
ridicat de competenţe ale şefilor de întreprinderi şi ale
colaboratorilor lor care răspund de persoanele beneficiare ale
agriculturii sociale. În acelaşi mod, ar trebui analizate şi puse în
practică tipurile de cursuri care pot fi oferite persoanelor care
beneficiază de agricultura socială.
5.5 Consolidarea rolului societăţii civile şi al creării de reţele
5.5.1
Proiectele inovatoare în domeniul agriculturii sociale se dezvoltă
adesea în mod izolat, fără cunoştinţe privind proiecte similare şi fără
schimb de experienţă cu acestea. Or este esenţială instaurarea şi
consolidarea unor reţele de agricultură socială pentru a asigura
schimbul de experienţă între proiecte, a contribui la a le face
cunoscute şi pentru a valorifica cele mai bune practici. Un prim pas în
acest sens a fost realizat în cadrul Reţelei europene pentru dezvoltare
rurală. Acest tip de reţea ar trebui consolidat.
5.5.2 În acelaşi fel, ar trebui să se promoveze cooperarea şi publicaţiile comune, precum şi o prezenţă pe internet.
5.5.3
Totodată, ar fi oportune eforturile în direcţia unei reprezentări
comune a intereselor agriculturii sociale la nivel politic şi
încurajarea înfiinţării unei organizaţii-umbrelă la nivel european. O
asemenea organizaţie, care ar include societatea civilă, ar putea
facilita schimburile dintre actorii agriculturii sociale şi le-ar putea
furniza asistenţă atât la nivel tehnic, cât şi administrativ, veghind
totodată la promovarea intereselor agriculturii sociale la nivel
politic. În acest sens, un rol important le revine organizaţiilor
agricole.
5.5.4 Toate aceste activităţi ar putea fi
programate şi puse în practică în cadrul noii politici de dezvoltare
rurală 2014-2020 şi s-ar putea baza în special pe Reţeaua europeană de
dezvoltare rurală şi pe reţelele de dezvoltare rurală ale statelor
membre, extinzând astfel iniţiativa tematică privind agricultura socială
menţionată anterior astfel încât să includă şi alte state membre.
5.6 Includerea agriculturii sociale în strategia de dezvoltare durabilă şi în cadrul strategic comun
5.6.1
În cadrul actualei politici de dezvoltare rurală, agricultura socială a
putut beneficia de un anumit sprijin, mai cu seamă în cadrul axei III
(diversificare) şi IV (LEADER), precum şi în cadrul axei „incluziune
socială” a FSE. Recunoaşterea agriculturii sociale ca element de
dezvoltare a economiei rurale ar trebui să-i permită să beneficieze de
toate acţiunile promovate şi finanţate prin fondurile structurale
europene (FEADER, FSE, FEDER) şi, astfel, să aibă acces la noi surse de
finanţare.
5.6.2 Chiar dacă propunerile Comisiei pentru
viitoarea perioadă de programare a fondurilor structurale deschid
diverse noi perspective, în măsura în care combaterea sărăciei,
incluziunea socială, precum şi diversificarea activităţilor agricole
sunt menţionate ca scopuri explicite ale acestei politici (care pot fi
combătute în mod ideal în cadrul agriculturii sociale), pare necesară o
subliniere mai clară a rolului agriculturii sociale, atât în viitoarea
programare, cât şi în contractele de parteneriat, pentru a o sprijini în
mai mare măsură. În acest sens, UE şi statele membre ar trebui să
coordoneze recursul la diverse politici în domeniul agriculturii
sociale. În opinia CESE, statele membre şi diferitele autorităţi
(naţionale şi comunitare) însărcinate şi răspunzătoare cu gestionarea
fondurilor europene ar trebui să-şi intensifice colaborarea pentru a
elimina obstacolele din calea accesului la fondurile structurale şi
pentru a facilita acest acces pentru actorii de pe teren.
5.6.3
Noul cadru de programare oferă agriculturii sociale posibilitatea de
a-şi asigura o finanţare provenită din mai multe fonduri, de-a lungul
mai multor ani. În fapt, cadrul strategic comun permite asocierea
diverselor fonduri în contextul unei strategii de finanţare multiplă;
statele membre ar trebui îndemnate să menţioneze agricultura socială în
programarea lor şi să elaboreze programe specifice pentru a-i permite
acesteia să beneficieze în mai mare măsură de diferitele fonduri
structurale. Este de o importanţă esenţială ca autorităţile naţionale şi
locale să fie convinse să profite cu adevărat de asemenea posibilităţi
de finanţare.
Având în vedere cadrul său multidimensional şi
multifuncţional, agricultura socială şi părţile implicate în
activităţile ei ar putea obţine mari beneficii de pe urma unei abordări
cu adevărat integrate, care să faciliteze şi să coordoneze mai bine
recursul la diversele fonduri, precum şi procedurile şi demersurile
necesare în acest sens.
5.6.4 În acest scop, ar putea fi
foarte utilă instaurarea unei politici de comunicare destinată statelor
membre, în cadrul dezvoltării rurale, care să cuprindă şi activităţile
de monitorizare şi de elaborare de rapoarte. O altă posibilitate ar
putea fi conceperea unui subprogram tematic în cadrul articolului 8 sau
consolidarea proiectelor LEADER care au ca obiect agricultura socială.
5.6.5
În sfârşit, diversele direcţii generale ar trebui să-şi consolideze
colaborarea pentru a facilita accesul agriculturii sociale la toate
fondurile structurale, eliminând obstacolele care au stat până în
prezent în calea accesului agricultorilor la politicile regionale.
Adauga un comentariu
