Intr-un raport CIRIEC pen tru CESE definitia economie sociale este:

Setul de întreprinderi private organizate formal, dotate cu autonomie decizională şi libertate de asociere, create pentru a întâmpina nevoile membrilor prin intermediul pieţei, prin producerea de bunuri şi furnizarea de servicii, asigurări şi finanţare, în care procesul decizional şi orice distribuire a profiturilor sau a excedentelor între membri nu este direct legată de aportul de capital sau de cotizaţiile plătite de membri, fiecare dintre aceştia dispunând de un vot.

Economia socială include şi organizaţiile private organizate formal, dotate cu autonomie decizională şi libertate de asociere, care prestează servicii necomerciale pentru gospodării şi ale căror excedente, dacă există, nu pot fi însuşite de agenţii economici care le creează, controlează sau finanţează.

Această definiţie este absolut consecventă cu delimitarea conceptuală a economiei sociale reflectată în Carta principiilor de economie socială a CEP-CMAF. Din perspectiva conturilor naţionale, aceasta cuprinde două subsectoare majore ale economiei sociale:

a) subsectorul comercial sau de afaceri şi

b) subsectorul necomercial.

Această clasificare este foarte utilă pentru elaborarea de statistici fiabile şi analizarea activităţilor economice în conformitate cu sistemele de conturi naţionale în vigoare. Cu toate acestea, din punct de vedere socioeconomic, există, în mod evident, o permeabilitate între cele două subsectoare şi legături strânse între sectorul comercial şi cel necomercial în economia socială, ca rezultat al unei caracteristici comune tuturor organizaţiilor economiei sociale: acestea sunt organizaţii ale celor care desfăşoară o activitate al cărei scop principal este satisfacerea nevoilor persoanelor, şi nu remunerarea investitorilor capitalişti.

sursa: CESE