Ce este economia socială?

Încă de la începutul timpurilor civilizaţia umană este structurată în jurul conceptului de muncă. De la vânătorul şi pescarul antici la meşteşugarul din Evul Mediu până la muncitorul de pe banda de asamblare din fabrică, munca este o parte esenţială a vieţii zilnice. Oamenii lucrează, dar începând cu industralizarea economiei, declinul locurilor de muncă a fost unul continuu, în acest moment pe Glob aproape un miliard de oameni fiind neangajaţi.(Rifkin, 1995:XV).

 Oamenii au nevoie însă de locuri de muncă pe baza căruia să-şi construiască traiul de zi cu zi: casa, şcoala copiilor, menţinerea sănătăţii. Atunci când întreprinderile nu produc suficiente locuri de muncă pentru toată lumea sau când - din diverse motive - nu avem acces la un loc de muncă, există posibilitatea de a crea noi înşine o ocupare, locuri de muncă; şi nu doar pentru noi, ci chiar să oferim şi altora o oportunitate de a munci.

 Această activitate se întâmplă atunci când ne manifestăm spiritul antreprenorial pe care fiecare dintre noi îl are într-o măsură mai mică sau mai mare. Scopul acestei campanii este de a vă prezenta potenţialul întreprinderilor sociale pentru comunitatea dumneavoastră. Aveţi ocazia astăzi să vă cunoaşteţi, să alegeţi persoanele în care credeţi că puteţi avea încredere pentru a alcătui un grup de iniţiativă care să dezvolte o întreprindere socială. 

 Pentru aceasta voi prezenta în cele ce urmează sfera largă a economiei sociale şi formele antreprenoriale în care ea se manifestă.Termenul de economie socială se referă la acele organizaţii localizate între sectorul public (autorităţi publice, etc) şi sectorul privat (companii, etc). active în piaţa non-profit. Organizaţiile care sunt active în economia socială sunt legate mai degrabă de revigorarea economică şi socială a unei comunităţi decât de succesul propriu al organizaţiei. (Dumfries and Galloway Community. Disponibil la: http://www.dgcommunity.net/dgcommunity/ miniweb.aspx?id=203).

 Organizaţiile din economia socială acţionează în baza următoarelor principii fundamentale:

1. sunt independente faţă de autoritatea publică.
2. primează persoana şi scopul social, nu obţinerea de bani, ceea ce înseamnă că ele se gestionează transparent, democratic (un membru – un vot), şi prin participarea tuturor, deciziile luându-se în funcţie de cât a muncit persoana, nu în funcţie de câţi bani a adus persoana (capital) sau a produs persoana (profit);
3. se primesc câştiguri în funcţie de cât a muncit persoana, nu în funcţie de câţi bani a adus sau a produs persoana în organizaţie (exemplu: o cooperativă);
4. se promovează solidaritatea internă şi cu comunitatea, favorizând realizarea unui compromis între nevoia de a asigura beneficii tuturor, egalitatea de şanse şi sustenabilitate (Ministerul Muncii şi Migraţiei al Regatului Spaniei, 2010:5).

Exemplu: Cele 3 Asociaţii pentru Susţinerea Agriculturii Ţărăneşti dezvoltate până în prezent în România reprezintă fiecare un demers de economie socială care presupune relaţia directă între un grup de consumatori care se asociază pentru susţinerea unui mic producător local. Acest demers se bazează pe încredere între consumatori şi producători.

Dezvoltarea unui parteneriat ASAT presupune:

1. formarea unui grup de consumatori interesaţi să consume produse locale, de bună calitate.
2. alegerea micului producător de către grupul de consumatori;
3. discutarea de către consumatori şi producător a produselor şi agrearea unui preţ corect pentru producător;
4. încheierea parteneriatului între producător şi grupul de consumatori şi achitarea de către consumatori a unui avans;
5. realizarea unor vizite periodice la ferma producătorului;
6. distribuirea produselor – se realizează odată pe săptămână;
7. analizarea şi evaluarea colaborării, precum şi pregătirea contratului din anul viitor.

Conceptul de agricultură susţinută de comunitate a apărut în 1960 în Japonia, în anii 70 acest sistem dezvoltându-se şi în Europa. În Franţa acest sistem se numeşte AMAP şi există peste 900 de iniţiative la nivel naţional, printre care şi familia Vuillon din Marsilia.

Acest exemplu ilustreaza mai multe caracteristici importante ale economiei sociale:

• favorizează interesele membrilor şi ale colectivităţii locale;
• oferă autonomie de gestiune (deciziile importante se iau de către membrii parteneriatului: producătorul şi consumatorii);
• promovează democraţia participativă la nivel local: cetăţenii îşi asumă responsabilitatea pentru rezolvarea unor probleme cotidiene (siguranţa alimentară, protecţia mediului, păstrarea locurilor de muncă la nivel local;
• promovează principiul solidarităţii şi responsabilităţii sociale.

 Ca activitate, economia socială e legată în perspectivă istorică de cooperative şi de asociaţiile populare care constituie coloana sa vertebrală. Sistemul acestora de valori şi principii au servit la formularea conceptului de economie socială, structurat în jurul cooperativelor, al societăţilor de ajutor reciproc, al asociaţiilor şi al fundaţiilor. (CIRIEC, 2007: 2).

Astfel de la începuturi din economia socială fac parte:

• asociaţiile;
• fundaţiile;
  
• cooperativele;
  
• casele de ajutor reciproc;
  

În România, asociaţiile, ca şi fundaţiile sunt persoane juridice de drept privat –deci independente de autoritatea publică – cu scop nepatrimonial dar care pot desfăşura activităţi economice. Organizaţiile non-profit pot deci desfăşura activităţi economice directe  cu condiţia ca acestea să fie legate strâns de scopul principal al ONGului şi să aibă caracter accesoriu.Asociaţiile şi fundaţiile respectă astfel cele 4 principii fundamentele ale economiei sociale cu excepţia aspectului decizional în fundaţii care se bazează pe decizia fondatorilor fundaţiei.

Asociaţia „Ateliere fără frontiere”(www.atelierefarafrontiere.ro):

Economie socială:

• AFF luptă împotriva risipei prin echiparea asociaţiilor cu calculatoare recondiţionate spre profitul solidarităţii.
• AFF favorizează inserţiunea socio-profesională a persoanelor în mare dificultate.

Impact:
10 salariaţi în inserţiune
43 asociaţii şi şcoli beneficiare ale Atelierului de inserţiune.

Provocări:

• integrarea în sistemul de reglementare economic (avize pompieri, mediu, facilităţi de taxe vamale) întrucât asociaţiile nu sunt normate ca actori economici în majoritatea legilor/normelor.

Fundaţia „Alături de voi”(www.alaturidevoi.ro):

Economie socială:

• AdV prin atelierele sale UTIL DECO produce obiecte textile şi din hârtie personalizate.
• AdV integrează activ pe piaţa muncii tineri cu HIV  .

Impact:
20 salariaţi în inserţiune
Pieţe de desfacere în Iaşi, Târgu-Mureş şi Constanţa.
Provocări:

• obţinerea de recunoaştere şi sprijin din partea autorităţilor publice pentru rolul lor de actori esenţiali ai dezvoltării locale prin sisteme de certificare/marcare socială.

Cooperativele/ societăţile cooperative sunt reglementate în România de Legea 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei. Societatea cooperativă e un agent economic cu capital privat. Societăţile cooperative sunt clasificate în:

• societăţi cooperative meşteşugăreşti;
• societăţi cooperative de consum;
• societăţi cooperative de valorificare;
• societăţi cooperative de locuinţe;
• societăţi cooperative de transporturi;
• societăţi cooperative pescăreşti;
• societăţi cooperative forestiere;
• societăţi cooperative agricole – care beneficiază şi de legislaţie specială prin Legea 566/2004 a cooperaţiei agricole.
• societăţi cooperative de alte forme cu respectarea dispoziţiilor Legii 1/2005.

Înfiinţarea şi funcţionarea cooperativelor respectă cele 4 principii fundamentale ale economiei sociale cu excepţia principiului privind distribuirea profitului care conform legii se distribuie proporţional cu aportul de capital al membrilor cooperatori (Ministerul Muncii, 2010: 41)

Economie socială:

• UCECOM grupează cooperative producătoare de bunuri şi servicii încadrate în 130 de coduri de activitate economică CAEN.
• UCECOM este constituită cu scopul de a asigura interesele membrilor cooperatori şi asociaţi. 

Impact:
3000 de unităţi de producţie/servicii în România
21.000 membri în 567 de entităţi cooperatiste
Provocări:

• repoziţionarea ca agent economic important,creator de locuri de muncă şi coeziune socială.

Casele de ajutor reciproc ale salariaţilor (CARS) şi casele de ajutor reciproc ale pensionarilor (CARP) funcţionează în România în baza Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului OUG 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, şi în plus în baza unui act normativ cu caracter special pentru fiecare: cele ale pensionarilor beneficiază adiţional de prevederile Legii 540/2002 şi au ca scop sprijinirea şi întrajutorarea membrilor prin acordarea de împrumuturi cu dobândă şi alte activităţi  sociale, culturale şi turistice. Membrii CARP pot fi persoane pensionare, beneficiarii de ajutor social şi membrii de familie ai primelor două categorii. Casele de ajutor reciproc ale salariaţilor beneficiază în plus de Legea 122/1996 şi au ca scop sprijinirea şi întrajutorarea membrilor prin acordarea de împrumuturi cu dobândă.  Casa de ajutor reciproc a pensionarilor şi respectiv a salariaţilor constituie una dintre cele mai reprezentative forme specifice ale economiei sociale, relevante atât pentru domeniu în general cât şi pentru anumite categorii de persoane vulnerabile. Reglementările româneşti în vigoare asigură respectarea tuturor principiilor fundamentale ale economiei sociale. (Ministerul Muncii. 2010: 40).

Casa de Ajutor Reciproc a Salariaţilor (www.casedeajutorreciproc.ro)

Economie socială:

• C.A. R. are ca scop întrajutorarea membrilor săi prin acordarea de credite.
• C.A.R. apără interesele membrilor săi salariaţi sau cu venituri de natură salarială pe principiul solidarităţii.

Impact:
Peste 1 milion de membri C.A.R., salariaţi din sectorul public şi privat.
Peste 100 oficii C.A.R. în România: acoperire naţională.
Provocări

• extinderea acordării de ajutor reciproc la creditarea micilor afaceri într-o abordare profesionalizată prin acordarea de servicii de consiliere şi acompaniere pe parcursul dezvoltării afacerii (în prezent se creditează afaceri, dar fără consiliere şi acompaniere).

În cadrul mai amplu al economiei sociale a căpătat amploare un nou tip de iniţiative de economie socială denumite Întreprinderi Sociale (ÎS), întreprinderi „mânate de spirit antreprenorial, însă concentrate asupra obiectivelor sociale” (Reţeaua europeană anti-sărăcie; 2007: 3). Întreprinderile sociale îndeplinesc rolul de furnizori de servicii (ambientale, sociale şi culturale), în domeniul comerţului echitabil şi al altor activităţi bazate pe valoare şi pentru integrarea persoanelor dezavantajate. Această ultimă activitate joacă un rol major în lupta împotriva excluderii sociale „asigurând ocuparea temporară sau permanentă a forţei de muncă, precum şi instruirea, asigurarea competenţelor şi încurajarea persoanelor excluse din punct de vedere social” (ibid.).
În Uniunea Europeană acestea se întâlnesc sub diverse denumiri de la companii de interes comunitar (Community Interest Company) în Marea Britanie la întreprinderi de inserţie în Franţa sau Belgia.

România nu a reglementat până în prezent statutul întreprinderii sociale, deşi referiri la întreprinderile sociale se fac în legislaţia românească în diverse acte cum ar fi: HG 1.175/ 2005 privind aprobarea Strategiei naţionale pentur protecţia, integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu handicap 2006-2013 sau Ordinul comun al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse şi al ministrului economiei şi finanţelor 254/1169/2008.

 În realitatea de pe teren, întreprinderile sociale se întâlnesc destul de frecvent în România sub forma  SRL-urilor în care acţionar unic este un ONG. Deşi încă nerecunoscută legal, este o formă practică de a desfăşura activităţi economice de anvergură susţinând în acelaşi timp proiectele sociale ale ONGului.

Ferma „Pater Paulus”, sat Bacova, judeţul Timiş (www.federatia-caritas.ro)

Economie socială:

• Ferma “Pater Paulus” desfăşoară activităţi agricole, de legumicultură şi creşterea porcilor.Din complex fac parte şi 1 moară, 1 atelier de mecanică, 1 atelier tâmplărie şi 1 atelier panouri solare.
• În complex activează Centrul de Integrare Socio-profesională a persoanelor fără adăpost cărora li se oferă multiple opţiuni vocaţionale.

Impact:
    21 de persoane cazate şi angajate în complex.
    produse de calitate şi inovatoare pentru nevoile
    Caritas Timisoara şi pentru cele din regiune.
Provocări:

• activarea unui program pe termen mediu şi lung cu autorităţile publice.
• reglementarea statutului întreprinderii sociale.

Am documentat mai sus 5 din cele mai frecvente forme de unităţi de economie socială întâlnite în România. Pe lângă acestea, în România s-au dezvoltat de-a lungul timpului şi alte forme de organizare relevante pentru economia socială şi anume:

• unităţile protejate autorizate;
• microîntreprinderile, IMMurile;
• instituţiile financiare nebancare;
• anumite societăţi comerciale.
   

Bibliografie

• Constantin, Florentina    . Raport de evaluare colegială Bridges for Inclusion. Caritas România. Noiembrie 2008.
• Centrul Internaţional de Cercetare şi Informare privind Economia Publică, Socială şi Cooperatistă (CIRIEC).Economia socială în Uniunea Europeană.Rezumatul raportului întocmit pentru Comitetul Economic şi Social European. Bruxelles. 2007.
• Ministerul Muncii şi Migraţiei.Regatul Spaniei. Proiect de lege a economiei sociale. 2010.
• Reţeaua Europeană Antisărăcie. Statutul economiei sociale. Bruxelles.2007.
• Rifkin, Jeremy    .The End of Work. The Decline of the Global Labour Force and the Dawn of the Post-market Era. New York: G. P. Putnam’s Sons publishing Group. 1995
• Ministerul Muncii, Familiei şi Solidarităţii Sociale.Raport de cercetare privind economia socială în România din perspectivă europeană comparată. Bucureşti.2010.
• Dumfries and Galloway Community Scoţia. Disponibil la: http://www.dgcommunity.net/dgcommunity/miniweb.aspx?id=203
• www.atelierefarafrontiere.ro
• www.alaturidevoi.ro
• www.casedeajutorreciproc.ro
• www.ucecom.ro
• www.federatia-caritas.ro
• www.asat.ecosapiens.ro