Creșterea albinelor este o afacere cu lipici pentru mulți români. Atrași de profitul dulce al mierii românești cu mare căutare la export, viitorii apicultori ar trebui să știe că activitatea apicolă este plină de capcane, cea mai mare dintre acestea fiind că, dacă nu există pasiune pentru stupărit, sunt șanse mici ca stupina să aibă profit.

Pentru a afla cât costă să înființezi o stupină de albine, am luat legătura cu unul dintre cei mai cunoscuți tineri apicultori din România. Alexandru Nicoară este din Moreni, Dâmbovița, și pe lângă faptul că, la doar 27 de ani, a ajuns să dețină 180 de stupi de albine, este și tâmplar și construiește stupi la comandă.

Pentru cei interesați de înființarea unei stupine în 2015, tânărul apicultor are câteva sfaturi legate de investiția inițială într-o astfel de afacere. ”Dacă nu știți nimic despre creșterea albinelor, este bine să începeți doar cu câțiva stupi, să căpătați experiență și să învățați să cunoașteți albina. Fără astfel de cunoștințe, puteți pierde tot efectivul de albine într-o singură zi!”, avertizează Alexandru Nicoară (foto jos).

Suma minimă cu care se poate înființa o stupină este, teoretic, de doar 600 de lei. Din acești bani se achiziționează un stup complet din lemn (vopsit, cu rame, podișor, hrănitor, etc.) cu 200 de lei și o familie de albine al cărui preț pornește de la 400 de lei. ”Familia de albine înseamnă câteva mii de albine și regina”, explică apicultorul. El detaliază și modul în care se face achiziția de albine, povestind amuzat cum unii clienți l-au întrebat dacă să vină cu un sac pentru a lua insectele. „Cumpărătorul fie ia familia cu tot cu stup, fie vine cu propriul stup”, explică apicultorul. Mutarea familiei de albine se numește transvazare și acțiunea de a transvaza se face cu ajutorul ramelor în noul stup, după care, seara, se închide urdinișul (deschizătură îngustă într-un stup, pe unde ies și intră albinele) și stupul poate fi mutat în siguranță în noua stupină.

Deși suma inițială pentru înființarea unei stupine poate fi considerată cea de 600 de lei, de fapt apicultorul mai are nevoie și de alte echipamente. Lista minimă ar include:

-Stup din lemn (complet): 200-250 de lei/bucata
-Familie de albine: 400-500 de lei/familia
-Combinezon intergral (recomandat cel cu fermoar): 150 de lei
-Mănuși de piele: 25 de lei
-Afumător: 60 de lei
-Colector de polen: 20-30 de lei
-Centrifugă apicolă (recomandată cea din inox, cu patru rame): circa 1.200 de lei (nouă)
-Butoi pentru miere (din inox): circa 900 lei pentru cel de 300 litri
-Maturator de miere (din inox 100litri): de la circa 500 de lei

Pentru cei care fac apicultură pastorală, la listă se adaugă cel puțin costul unei remorci pentru transportul stupilor și al cărei preț pornește de la 3.000 de lei.

”Eu pot să spun că am pornit de jos – cu un singur stup și două roiuri (jumătate de familie de albine), însă mi-a luat trei ani să ajung să spun că am avut profit. Din calculele mele, cred că 70 este numărul de stupi care ar asigura un trai decent pentru o familie, vorbind de un venit de 2.000 de lei pe lună”, declară Alexandru Nicoară despre numărul minim de stupi care poate asigura un profit sigur. Pentru a atinge însă această performanță pornind de la investiția minimă într-un singur stup, cu înmulțirea albinelor, este nevoie de doi-patru ani. ”În primii ani ai de ales: fie iei mierea, fie înmulțești familiile. Mierea lăsată în stup asigură hrana albinelor peste iarnă, vigoarea lor și înmulțirea”, explică tânărul din Moreni.

Ca și perioadă ideală pentru demararea unei afaceri cu albine, Alexandru îi sfătuiește pe cei interesați să cumpere albinele primăvara, după perioada de cules la rapiță. ”Atunci familia este în plină dezvoltare. Dacă se ia stupul, să zicem cu 10 rame, noul apicultor poate face deja și prima extracție de miere. Dacă, să spunem, s-ar cumpăra doar un roi, atunci nu va fi nici producție de miere, nici înmulțire, ci o cheltuială în plus cu siropul necesar pentru susținerea albinelor”, explică apicultorul motivele pentru care achiziția unui stup de albine se recomandă a fi făcută la sfârșitul lunii aprilie.

Producții medii de 40-45 kg/stup

Despre producția de miere ce se recoltează dintr-un stup, apicultorul spune că media este de 40-45 de kilograme de miere într-un an bunicel. Cu albine care au genetică bună – sunt mai strângătoare, și în condiții ideale de vreme, se ajunge ușor la o cantitate de 80-90 de kilograme de miere de la un singur stup. Într-un an slab, însă, se pot aduna 10-15 kilograme/stup.

Produse apicole la mare căutare

Valorificarea producției de miere este o altă provocare a apicultorilor români. Astfel, ei au două variante: fie vând la en-gros la jumătate din prețul pieței (circa 10 lei/kilogram), fie își ambalaează singuri mierea și participă la târguri sau comercializează către clienți fideli și în magazinele cu profil naturist. Pe lângă mierea de diferite feluri, apicultorul își poate rotunji profitul cu alte câteva produse apicole: polenul (strâns cu colectoarele de polen de la intrarea în stup – preț: 40-50 de lei/kilogram), propolis (se pun colectoare pe rame – preț: 300 de lei/kg), lăptișor de matcă (se culege greu, cu pipeta sau seringa – preț: 600 de lei/kg) sau cu apilanil (extract din larvele de trântor, mai conţine mici cantităţi de lăptişor de matcă, păstură, miere şi propolis – preț: 150lei/kg).

Etapele stupăritului pastoral

Profitul unei stupine depinde de modul în care apicultorul reușește să ”plimbe” stupii. Doar cei care locuiesc în zone cu floră deosebită au șanse să producă miere ținând stupii în spatele casei. ”Stupăritul pastoral este esențial pentru o producție mare de miere. În această perioadă (ianuarie), albinele stau în stup. Abia pe 15-20 aprilie voi pleca cu stupii la rapiță. După aceea, la o săptămână distanță înflorește salcâmul, iar perioada dintre este ideală pentru a extrage mierea de rapiță, care cristalizează rapid. După salcâm urmează teiul și floarea-soarelui, după care, în unele zone care au fost inundate – mai ales în Delta Dunării – se duc stupii la mentă. Apoi urmează perioada de miere polifloră. Sunt practic 6 luni la foc continuu – din aprilie până în octombrie, cu un calendar bine pus la punct și locații atent alese”, explică tânărul de 27 de ani.

Riscuri pentru profit și pentru albine

El atrage atenția că stupăritul pastoral, la fel ca și stupăritul staționar sunt expuse unor riscuri uriașe pentru albine. ”Spre exemplu, anul trecut a fost un an ploios din aprilie și până în iunie. Degeaba era salcâmul în floare dacă albina nu putea ieși afară din stup și era frig. Au murit albinele de foame în stup la toți cei care nu și-au putut permite să le asigure sirop ca hrană, să treacă peste acele momente critice”, povestește Alexandru Nicoară pentru Agrointeligența cauza care a dus la dispariția a zeci de mii de familii de albine în 2014.

Un alt risc îl reprezintă teiul, despre care apicultorii cu experiență știu că la trei ani face secreții toxice. ”Albinele trebuie urmărite. Dacă se vede o schimbare de comportament de la tei, trebuie mutate de urgență. Acele toxine le omoară”, atrage atenția tânărul.

Alt pericol – poate și cel mai mare, îl reprezintă tratamentele de erbicidare aplicate de fermierii din cultura mare. Neonicotinoidele, mai exact. Pentru a preveni aceste situații, este în funcțiune un sistem în care apicultorii care doresc să amplaseze stupinele într-o loc, anunță primăria pe raza căreia se află terenul. La rândul lor, autoritățile locale au responsabilitatea de a avertiza fermierii care lucrează suprafețele din zonă , dar se pun la dispoziție și numerele de telefon ale acestora. ”Noi ne luăm toate măsurile de prevenție. Eu plec în pastorală cu un prieten care merge înainte în recunoaștere. Spre exemplu, anul trecut a mers la terenul cu rapiță și a reușit să găsească exact agricultorul care se ocupa de lucrări. Ne-a spus data când face erbicidarea și ne-a informat că după trei zile, zona e sigură pentru albine. Așa a și fost, nu am avut probleme. Fermierii știu că albinele le ajută cultura, nu le fac pagube”, vorbește Alexandru despre relația apicultorilor cu agricultorii.

Pentru a accesa fonduri europene prin proiecte pe PNDR 2014-2020 sau pentru a primi sprijin financiar prin Programul Național Apicol, crescătorii de albine trebuie să se înscrie în forme asociative. Cotizația anuală este de circa 250 lei/an.

Construiește stupi de albine personalizați

Creșterea albinelor este, pentru Alexandru Nicoară, strâns legată de producția de stupi. De fapt, prelucrarea lemnului a venit pentru Alexandru înainte dragostei pentru albine. ”Lucram deja ca tâmplar și construiam stupi pentru apicultorii din zona noastră. Zilnic, în drum spre atelier, treceam pe lângă o curte în care se creșteau albine și, într-o zi, am intrat în vorbă cu apicultorul. De la el am cumpărat și primii doi roi de albine acum cinci ani”, a povestit Alexandru cum a început afacerea sa cu albine pe vremea când nu avea decât 22 de ani și nu știa mai nimic despre stupărit.

În atelierul său, tânărul spune că primește comenzi din ce în ce mai multe, semn că interesul pentru apicultură este în creștere. ”Eu fac stupi pe comandă, stupi din lemn de brad, stupi din lemn de molid, lemn de conifere. Le și vopsesc personalizat pentru că albinele trebuie să-și recunoască stupul. Sunt insecte daltoniste așa că se merge mai mult pe culorile pastelate”, explică tâmplarul-apicultor. El recomandă ca stupii să fie contractați din timp (din ianuarie pentru martie, spre exemplu) pentru că producția lor este foarte migaloasa și durează.

Sursa: AGROINTEL