4.    Excluziunea socială și sărăcia care sunt determinate de privarea de locuință

4.1    Eurostat  precizează că, în UE, 30 de milioane de cetățeni suferă din cauza spațiului insuficient și a condițiilor precare de locuit. În 2009, 6% din populația Europei a suferit o formă severă de privare de locuință. În UE, 12,2% din populație trăiește în locuințe care au costuri de întreținere mari raportate la veniturile acestora.

4.2    Persoanele fără adăpost care trăiesc pe stradă reprezintă cea mai vizibilă și extremă formă de sărăcie și excluziune.

Distinctii

Eugen Lucan, membru al Comitetului Economic Social European, a primit Distinctia "Personalitatea Anului pentru o Romanie Europeana" pentru contributia la dezvoltarea economiei sociale

Problema persoanelor fără adăpost poate include și o serie de alte situații, precum persoanele care sunt în adăposturi de urgență, temporare sau de tranziție, persoanele care locuiesc temporar cu familia sau la prieteni, persoanele care trebuie să părăsească diferite instituții și nu au o locuință, persoanele amenințate cu evacuarea sau persoanele care au un adăpost inadecvat sau nesigur.

4.3    Accesul la o locuință de o calitate acceptabilă poate fi considerat o necesitate umană de bază.

4.4    Privarea de locuință este definită de facilitățile reduse și se evaluează având ca referință acele gospodării cărora le e spart acoperișul, nu au baie/duș și toaletă sau locuințele prea întunecoase.

4.5    Câteva state membre care au intrat în UE după 2004 au semnalat că o mare parte a populației lor face față unei severe privări de locuințe, în special în România, Polonia, Bulgaria și Țările Baltice .

4.6    În multe țări, sărăcia este legată de costul mare al locuinței: 67% din europeni consideră că o locuință decentă este mult prea scumpă. Această opinie este în mod particular comună în Republica Cehă și Cipru (89%), precum și în Luxemburg, Malta (86%) și Slovacia (84%).

4.7    Unul din șase europeni afirmă că este dificil să-și plătească costurile cotidiene ale întreținerii locuinței . În UE, 26% dintre cetățeni consideră că o locuință decentă este prea scumpă în societatea noastră. Este a patra motivație a societății din UE, care răspunde cel mai bine la întrebarea: „De ce sunt oamenii săraci?”


8.    Serviciile sociale sau de urgență și strategii pentru accesul la locuințe

8.1    Există diferite tipuri de servicii de asistență oferite persoanelor fără adăpost: servicii rezidențiale sau non-rezidențiale. Promovarea parteneriatului public-privat este un factor cheie în realizarea strategiilor pentru accesul la locuințe. Este foarte importantă pentru reducerea semnificativă a deceselor în stradă existența locuințelor permanente și a serviciilor socio-medicale de urgență, precum și promovarea parteneriatelor, în special iarna și vara, deoarece există țări în care o parte din persoanele fără locuință mor în stradă în fiecare anotimp foarte cald sau foarte rece.

8.2    CESE recomandă diseminarea modelelor inovative și a ghidurilor de bune practici la nivel național și european, promovând metodologii inovative și interactive la nivel național și european, în care locuința permanentă si serviciile complementare necesare să fie prima opțiune. Metoda deschisă de coordonare poate aduce mari beneficii în promovarea unor politici eficiente destinate integrării persoanelor fără adăpost.

8.3    CESE recomandă dezvoltarea serviciilor diverse și promovarea unor standarde minimale pentru toate serviciile sociale destinate persoanelor fără locuință (homeless) astfel încât să vină în întâmpinarea diverselor nevoi ale acestora:
-    intervenții sociale directe: asistența socială și juridică pentru obținerea unei locuințe, adăposturi temporare, case și apartamente sociale, rețele de asistență și întreținere, centre multifuncționale;
-    servicii specializate (homeless cu HIV, homeless cu nevoi speciale etc.);
-    consiliere, consiliere juridică, instruire vocațională și profesională;
-    instruire antreprenorială pentru homeless și economie socială;
-    monitorizare și suport (asistență comunitară);
-    acțiuni de promovare familială, socială și culturală, programe de prevenire.

8.4    CESE sugerează realizarea de strategii integrate prin care sa se creeze servicii suficiente și complementare în orice domeniu, care să corespundă oricărei nevoi a beneficiarilor, în special locuințe sociale. CESE sugerează că, pentru evitarea deceselor în stradă, este necesară promovarea unei legislații care să impună crearea de minimum un centru de consiliere și de un adăpost de urgență pentru persoanele fără locuință în fiecare regiune, corespunzător cu numărul de persoane aflate în stradă. CESE subliniază importanța de a identifica soluții permanente pentru integrarea persoanelor defavorizate prin construirea de adăposturi și locuințe permanente și implementarea de servicii sociale complementare, în special pentru a permite menținerea relațiilor de sprijin intrafamilial (părinți-copii etc.) și, pe cât posibil, revenirea copiilor în interiorul familiei, în situațiile în care copiii au fost luați de lângă părinți din cauza sărăciei și a condițiilor dificile în care trăiau.

8.5    CESE recomandă statelor membre să creeze, cu prioritate, strategii de prevenție pe termen mediu și lung.

8.6    Serviciile pentru persoanele fără adăpost nu trebuie utilizate sistematic pentru a compensa inconsecvențele politicilor privind imigrația și lipsa de servicii specializate pentru imigranți.