In Europa ca activitate, economia socială este legată din punct de vedere istoric de asociaţiile populare şi de cooperative, care constituie coloana sa vertebrală. Sistemul de valori şi principiile de conduită ale asociaţiilor populare, cristalizate în cooperatismul istoric, este cel care a servit la formularea conceptului modern de economie socială, structurat în jurul cooperativelor, al societăţilor mutuale, al asociaţiilor şi al fundaţiilor.
Intr-un raport al Centrului Internaţional de Cercetare şi Informare privind Economia Publică, Socială şi Cooperatistă (CIRIEC) la solicitarea Comitetul Economic şi Social European (CESE) se evidentiaza forta economiei sociale ca sector in UE 25. În acest domeniu, lucrează peste 11 milioane de persoane, ceea ce reprezintă 6,7% din populaţia salariată a Uniunii Europene.

Raportul mai constata si urmatoarele:

• În UE-25, peste 240 000 de cooperative erau active din punct de vedere economic în 2005. Acestea sunt bine implantate în fiecare domeniu de activitate economică şi sunt foarte bine reprezentate în sectoarele agricol, al intermedierii financiare, al comerţului cu amănuntul şi al locuinţei, precum şi, sub forma unor cooperative ale lucrătorilor, în sectoarele industrial, al construcţiilor şi al serviciilor. Aceste cooperative angajează în mod direct 3,7 milioane de persoane şi au 143 milioane de membri.
• Societăţile mutuale de asigurări sociale şi de sănătate oferă asistenţă şi acoperire unui număr de peste 120 milioane de persoane. Societăţile mutuale de asigurări deţin o cotă de piaţă de 23,7%.
• În UE-15, asociaţiile angajau în 1997 6,3 milioane de persoane, iar în UE-25, în 2005, acestea furnizau peste 4% din PIB şi aveau ca membri 50% din cetăţenii Uniunii Europene. În 2000, în UE-15 existau peste 75 000 de fundaţii, care au cunoscut o puternică dezvoltare în UE-25 începând din 1980, inclusiv în noile state membre ale UE din Europa Centrală şi de Est. Peste 5 milioane de voluntari cu echivalent de normă întreagă lucrează în UE-25.
• In ultimele decenii, economia socială nu numai că şi-a afirmat capacitatea de a contribui în mod eficient la rezolvarea noilor probleme sociale, ci şi-a consolidat şi poziţia de instituţie indispensabilă pentru o dezvoltare economică durabilă şi stabilă, care să adapteze serviciile nevoilor, să sporească valoarea activităţilor economice care satisfac nevoile sociale şi asigură o distribuţie mai echitabilă a veniturilor şi a bogăţiei, să corecteze dezechilibrele de pe piaţa muncii şi, pe scurt, să aprofundeze şi să consolideze democraţia economică.
• Din perspectivă macroeconomică, economia socială din Europa este extrem de importantă atât din punct de vedere uman, cât şi economic. În acest domeniu, lucrează peste 11 milioane de persoane, ceea ce reprezintă 6,7% din populaţia salariată a Uniunii Europene.
• În noile zece state membre ale UE, persoanele angajate în economia socială reprezintă 4,2% din populaţia salariată, un procent mai scăzut decât media celor 15 state membre „vechi” (7%) şi din unele state precum Ţările de Jos (10,7%), Irlanda (10,6%) sau Franţa (8,7%).
• Categoria asociaţiilor, fundaţiilor şi organizaţiilor similare (a treia coloană) reprezintă, în ansamblu, componenta majoritară a economiei sociale europene. Cu toate acestea, în noile state membre şi în Italia, Spania, Finlanda şi Suedia, categoria majoritară este cea a cooperativelor şi organizaţiilor similare.
• Delimitarea conceptuală a economiei sociale se bazează pe Manualul Comisiei Europene privind conturile-satelit pentru cooperative şi societăţi mutuale şi pe formulările elaborate de organizaţiile care reprezintă economia socială în Europa, în scopul obţinerii unui larg consens politic şi ştiinţific.