Parlamentul European,

–   având în vedere articolele 3, 48, 125-130 și 136 din Tratatul CE,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr.

1435/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind statutul societății cooperative europene(1) și Directiva 2003/72/CE a Consiliului din 22 iulie 2003 de completare a statutului societăţii cooperative europene în legătură cu participarea lucrătorilor(2) ,

–   având în vedere Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne(3) ,

–   având în vedere Decizia 2008/618/CE a Consiliului din 15 iulie 2008 privind liniile directoare ale politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre(4) ,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 ianuarie 2008 privind o propunere de raport comun privind protecția socială și incluziunea socială 2008 (COM(2008)0042), documentul însoțitor la Comunicarea Comisiei privind o propunere de raport comun (SEC(2008)0091) și Raportul comun privind ocuparea forței de muncă 2007/2008, aprobat în cadrul concluziilor Preşedinţiei ca urmare a Consiliul European de primăvară din 13 şi 14 martie 2008,

–   având în vedere Rezoluția sa din 6 mai 1994 privind economia alternativă socială(5) ,

–   având în vedere Rezoluția sa din 18 septembrie 1998 privind rolul cooperativelor în creșterea ocupării forței de muncă în rândul femeilor(6) ,

–   având în vedere Poziția sa din 17 iunie 2008 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale (2010)(7) ,

–   având în vedere Rezoluția sa din 23 mai 2007 privind promovarea muncii decente pentru toți(8) ,

–   având în vedere Rezoluția sa din 9 octombrie 2008 referitoare la promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei, inclusiv a sărăciei infantile în Uniunea Europeană(9) ,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 februarie 2004 privind promovarea societăților cooperative în Europa (COM(2004)0018),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 iunie 1997 privind promovarea rolului organizațiilor și fundațiilor de voluntariat în Europa (COM(1997)0241) și Rezoluția Parlamentului din 2 iulie 1998 referitoare la aceasta(10) ,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 aprilie 2000 privind acțiunile la nivel local pentru ocuparea forței de muncă: o dimensiune locală pentru strategia europeană de ocupare a forței de muncă (COM(2000)0196),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 noiembrie 2001 privind consolidarea dimensiunii locale a strategiei europene de ocupare a forței de muncă (COM(2001)0629) și Rezoluția Parlamentului din 4 iulie 2002 referitoare la aceasta(11) ,

–   având în vedere avizele Comitetului Economic și Social European privind economia socială, în special cele privind Economia socială și piața internă(12) , Diversificarea economică în țările în curs de aderare – rolul IMM-urilor și al întreprinderilor din domeniul economiei sociale(13) și Abilitatea IMM-urilor și a întreprinderilor din domeniul economiei sociale de a se adapta la schimbările provocate de creșterea economică(14) ,

–   având în vedere Rezoluția sa din 22 aprilie 2008 privind contribuția activității de voluntariat la coeziunea economică și socială(15) ,

–   având în vedere Rezoluția sa din 6 septembrie 2006 privind un model social european pentru viitor(16) ,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2008 intitulată "Agenda socială reînnoită: oportunități, acces și solidaritate în Europa secolului XXI" (COM(2008)0412),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2008 intitulată "Un angajament reînnoit în favoarea unei Europe sociale: consolidarea metodei deschise de coordonare în materie de protecție socială și de incluziune socială" (COM(2008)0418) și primul raport bienal privind serviciile sociale de interes general din aceeaşi dată (SEC(2008)2179),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A6–0015/2009),

A.   întrucât modelul social european s-a constituit în special pe baza unui nivel ridicat de servicii, produse și locuri de muncă generate de economia socială, precum și cu sprijinul capacităților de anticipare și de inovare dezvoltate de promotorii săi;

B.   întrucât economia socială se bazează pe o paradigmă socială care corespunde principiilor fundamentale ale modelului european social și de bunăstare; întrucât economia socială are un rol cheie în prezent în păstrarea și consolidarea acestui model prin reglementarea producției și prin furnizarea de numeroase servicii sociale de interes general;

C.   întrucât, în consecință, modelele de economie socială ar trebui valorificate pentru a atinge obiectivele comune care se vor regăsi în ansamblul politicilor UE în ceea ce privește creșterea economică, ocuparea unui loc de muncă, formarea și serviciile destinate persoanelor;

D.   întrucât bogăția și echilibrul unei societăți provin din diversitatea sa, iar economia socială contribuie activ la aceasta prin ameliorarea și consolidarea modelului social european și prin crearea unui model distinctiv de întreprindere care permite economiei sociale să contribuie la o creștere stabilă și durabilă;

E.   întrucât valorile economiei sociale corespund într-o mare măsură obiectivelor UE de integrare socială și întrucât ar trebui să se creeze o legătură între aceasta și locurile de muncă decente, formarea și reintegrarea profesională; întrucât economia socială a arătat că poate ameliora considerabil statutul social al persoanelor dezavantajate - lucru demonstrat, de exemplu, de cooperativele de microcredite create de Profesor Mohammed Yunus, laureat al Premiului Nobel, care, facilitând incluziunea financiară, a sporit influența femeilor – și că are o capacitate substanțială de inovare socială, sprijinindu-i pe cei care se confruntă cu dificultăți să găsească ei înșiși soluții la problemele lor sociale, de exemplu în ceea ce privește reconcilierea vieții profesionale cu cea privată, egalitatea de gen, calitatea vieții de familie și abilitatea de a îngriji copiii, persoanele în vârstă și persoanele cu handicap;

F.   întrucât economia socială reprezintă 10 % din ansamblul întreprinderilor europene, respectiv 2 milioane de întreprinderi și, respectiv, 6 % din totalul locurilor de muncă, și are un potențial ridicat de a genera și a menține locuri de muncă stabile, în mare parte datorită naturii activităților sale, care nu pot fi delocalizate;

G.   întrucât întreprinderile din economia socială sunt de regulă întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) care contribuie la un model economic durabil în care persoanele sunt mai importante decât capitalul și întrucât astfel de întreprinderi sunt adesea prezente pe piața unică și trebuie, prin urmare, să garanteze că activitățile lor respectă dispozițiile legislative relevante;

H.   întrucât economia socială s-a dezvoltat din anumite forme de organizare și/sau juridice ale întreprinderilor, cum ar fi cooperativele, societățile mutuale, asociațiile, întreprinderile și organizațiile sociale, fundațiile și alte forme existente în fiecare stat membru; întrucât economia socială cuprinde o gamă de denumiri utilizate în diversele state membre, precum "economie solidară" și "al treilea sector"; întrucât, chiar dacă nu sunt descrise ca făcând parte din "economia socială" în toate statele membre, peste tot în Uniunea Europeană există activități comparabile care au aceleași caracteristici;

I.   întrucât trebuie să se recunoască statutul anumitor forme de organizare care fac parte din economia socială la nivelul UE, ținându-se seama de normele pieței interne pentru a reduce obstacolele birocratice în calea obținerii de finanțare comunitară;

J.   întrucât economia socială acordă prioritate unui model de întreprindere care nu se poate caracteriza nici prin dimensiuni, nici prin sectoarele în care își desfășoară activitatea, ci prin respectarea unor valori comune printre care se numără supremația democrației, a participării actorilor sociali, a persoanei și a obiectivelor sociale asupra capitalului; apărarea și aplicarea principiului solidarității și al responsabilității; comuniunea între interesele membrilor utilizatori și interesul general; controlul democratic exercitat de membri; adeziunea voluntară și deschisă; autonomia de gestiune și independența față de autoritățile publice; alocarea celei mai mari părți a excedentului pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă şi de furnizare de servicii membrilor în conformitate cu interesul general;

K.   întrucât, în pofida importanței crescânde a economiei sociale și a organizațiilor care fac parte din ea, economia socială rămâne un sector puțin cunoscut și constituie adesea o țintă a criticilor derivate din abordări tehnice neadecvate; întrucât una dintre cele mai importante probleme cu care se confruntă economia socială în UE și în unele dintre statele membre este invizibilitatea sa instituțională, cauzată de particularitățile sistemelor contabile naționale;

L.   întrucât intergrupul pentru economie socială din cadrul Parlamentului European a desfășurat activități detaliate,

Observații generale

1.   subliniază că economia socială joacă un rol de esențial în economia europeană combinând profitabilitatea cu solidaritatea, creând locuri de muncă de bună calitate, consolidând coeziunea socială, economică și regională, generând capital social, promovând cetățenia activă, solidaritatea și un tip de economie care acordă prioritate oamenilor și sprijinind dezvoltarea durabilă și inovarea socială, tehnologică și de mediu;

2.   consideră importantă economia socială, atât din punct de vedere simbolic, cât și din perspectiva performanței pentru consolidarea democrației industriale și economice;

3.   recunoaște că economia socială nu va putea prospera și nu își va putea fructifica întregul potențial decât dacă beneficiază de condiții politice, legislative și operaționale adecvate, ținând cont în mod adecvat de bogăția diversității instituțiilor din economia socială și de trăsăturile specifice ale acestora;

4.   consideră că întreprinderile din economia socială nu ar trebui să fie supuse aceleiași aplicări a regulilor de concurență ca alte întreprinderi și că acestea au nevoie de un cadru juridic sigur, bazat pe recunoașterea valorilor lor specifice, pentru a-și putea desfășura activitatea în condiții echitabile de concurență cu celelalte întreprinderi;

5.   subliniază faptul că un sistem economic în care întreprinderile din economia socială joacă un rol mai semnificativ ar reduce expunerea la speculații pe piețele financiare în care unele societăți private nu sunt supuse supravegherii acționarilor și organismelor de reglementare;

Recunoașterea conceptului de economie socială

6.   reamintește că diversitatea formelor de întreprinderi este recunoscută în Tratatul CE, precum și prin adoptarea statutului societății cooperative europene;

7.   reamintește că, în mai multe rânduri, Comisia a recunoscut conceptul de economie socială;

8.   invită Comisia să promoveze economia socială în noile sale politici și să apere "abordarea diferită a antreprenoriatului" din cadrul economiei sociale, al cărei motor principal nu este rentabilitatea financiară, ci rentabilitatea socială, astfel încât caracteristicile specifice economiei sociale să fie luate în considerare în mod adecvat la elaborarea cadrelor juridice;

9.   consideră că Uniunea Europeană și statele membre ar trebui să recunoască economia socială și părțile implicate în aceasta - cooperative, societăți mutuale, asociații și fundații - în legislațiile și politicile lor; sugerează ca aceste măsuri să cuprindă accesul ușor la credite și la scutiri fiscale, dezvoltarea microcreditelor, crearea unor statute europene pentru asociații, fundații și societăți mutuale, precum și o finanțare UE adaptată și stimulente pentru a sprijini mai bine organizațiile din domeniul economiei sociale care operează în sectoarele de pe piață și din afara pieței și care sunt create în scopul utilității sociale;

Recunoașterea juridică: statute europene pentru asociații, fundații și societăți mutuale

10.   constată că recunoașterea statutelor europene ale asociațiilor, ale societăților mutuale și ale fundațiilor este necesară pentru a garanta că întreprinderile din economia socială beneficiază de un tratament egal în cadrul legislației privind piața internă; consideră că retragerea propunerilor Comisiei de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind un statut al asociației europene şi de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind un statut al societății mutuale europene (COM(1991)0273) constituie un mare pas înapoi pentru dezvoltarea acestor forme de economie socială în cadrul Uniunii Europene; îndeamnă, prin urmare, Comisia să își revizuiască programul de lucru în consecință;

11.   invită Comisia să dea curs raportului de fezabilitate privind statutul fundației europene care va fi publicat înainte de sfârșitul lui 2008 și să inițieze un studiu de impact pentru statutul asociației europene și cel al societății mutuale europene;

12.   invită Comisia și statele membre să dezvolte un cadru legal care să recunoască componentele economiei sociale;

13.   invită Comisia să se asigure că societatea privată europeană va fi o formă de societate care poate fi adoptată pentru orice tip de activitate;

14.   invită Comisia să instituie norme clare pentru a stabili entitățile care pot funcționa în mod legal ca întreprinderi din economia socială creând bariere legale eficiente pentru a împiedica accesul la acest sistem, astfel încât nicio organizație care nu aparține economiei sociale să nu poată beneficia de finanțare destinată întreprinderilor din economia socială sau de politicile publice concepute să încurajeze întreprinderile din economia socială;

Recunoașterea statistică

15.   invită Comisia și statele membre să susțină crearea unor registre statistice naționale pentru întreprinderile din economia socială, să întocmească conturi naționale satelit pe sectoare instituționale și pe sectoare de activitate și să permită includerea acestor date în Eurostat, folosind și competențele disponibile în universități;

16.   subliniază faptul că evaluarea economiei sociale este complementară evaluării instituțiilor nonprofit; invită Comisia și statele membre să promoveze utilizarea Ghidului ONU privind instituțiile nonprofit în sistemul conturilor naţionale și să elaboreze conturi satelit care să permită îmbunătățirea vizibilității instituțiilor nonprofit și a organizațiilor din economia socială;

Recunoașterea ca partener social

17.   susține că diversele componente ale economiei sociale ar trebui să fie recunoscute în dialogul social sectorial și intersectorial al UE și sugerează că atât Comisia, cât și statele membre ar trebui să încurajeze puternic procesul de includere a actorilor din economia socială în concertările sociale și dialogul civil;

Economia socială ca actor cheie pentru realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona

18.   atrage atenția asupra faptului că întreprinderile și organizațiile din economia socială contribuie la consolidarea spiritului antreprenorial, facilitează o mai bună funcționare democratică a universului antreprenorial, integrează responsabilitatea socială și promovează integrarea socială activă a categoriilor vulnerabile;

19.   subliniază faptul că angajatorii din economia socială constituie agenți importanți de reinserție și salută eforturile acestora de a crea și menține locuri de muncă de înaltă calitate, bune și stabile, precum și de a investi în lucrători; invită Comisia și statele membre să sprijine și să consolideze economia socială în rolul acesteia de bun angajator și să îi respecte statutul special;

20.   subliniază faptul că economia socială contribuie la rectificarea a trei dezechilibre majore de pe piața muncii: șomajul, instabilitatea locurilor și muncă și excluderea socială și de pe piața muncii a șomerilor; în plus, constată că economia socială joacă un rol important în îmbunătățirea ocupării forţei de muncă și creează locuri de muncă care nu sunt, în mod normal, delocalizate, contribuind astfel la îndeplinirea obiectivelor Strategiei de la Lisabona;

21.   consideră că sprijinul acordat de statele membre întreprinderilor din economia socială ar trebui interpretat ca o investiție reală în crearea unor rețele de solidaritate care pot să consolideze rolul comunităților și autorităților locale în elaborarea politicilor sociale;

22.   consideră că problemele sociale necesită reflecție, dar că, în circumstanțele actuale, este nevoie într-o mai mare măsură de acțiune; consideră că cele mai multe probleme sociale ar trebui soluționate la nivel local, pentru a soluționa situații și probleme practice; consideră că, pentru a fi eficiente, astfel de acțiuni necesită norme stricte de coordonare, ceea ce implică o cooperare strânsă între autoritățile publice și întreprinderile din economia socială;

23.   constată că, prin faptul că sunt puternic ancorate la nivel local, întreprinderile din economia socială permit crearea unor legături între cetățeni și organele lor de reprezentare regionale, naționale și europene și sunt astfel în măsură să contribuie la o guvernare UE eficace din punctul de vedere al coeziunii sociale; apreciază eforturile pe care întreprinderile și organizațiile din economia socială le depun pentru a se regrupa în cadrul unor platforme de coordonare la nivelul Uniunii Europene;

24.   subliniază faptul că economia socială are un rol cheie în realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona de creștere durabilă și ocupare completă a forței de muncă, deoarece contracarează numeroasele dezechilibre de pe piața muncii, în special prin sprijinirea ocupării forței de muncă feminine, creează și oferă servicii de asistență comunitară (cum ar fi servicii sociale, medicale și de asigurări sociale) și creează și menține configurația economică a societății, contribuind astfel la dezvoltarea locală și la coeziunea socială;

25.   consideră că Uniunea Europeană ar trebui să ia măsuri pentru instituirea unui cadru pentru agenda economiei sociale, deoarece acest lucru ar consolida competitivitatea și capacitatea de inovare la nivel local și la nivelul UE, dată fiind abilitatea economiei sociale de a genera stabilitate într-un context de economii predominant ciclice, prin redistribuirea și reinvestirea profiturilor la nivel local, dacă este cazul, prin promovarea unei culturi antreprenoriale, prin corelarea activităților economice cu necesitățile pe plan local, prin sprijinirea activităților aflate în pericol (cum ar fi meșteșugurile) și prin generarea de capital social;

26.   invită autoritățile competente și operatorii din acest sector să analizeze și să consolideze rolul femeilor în economia socială, atât în termeni cantitativi, având în vedere rata ridicată de ocupare a femeilor în toate activitățile sectorului, inclusiv asociațiile și voluntariatul, cât și în ceea ce privește calitatea și aspectele organizatorice ale muncii și furnizării de servicii; își exprimă preocuparea cu privire la problema persistentă a integrării verticale, chiar și în cadrul economiei sociale, care limitează participarea femeilor la procesul decizional;

27.   invită guvernele și autoritățile locale ale statelor membre, precum și operatorii din acest sector să încurajeze și să sprijine eventualele sinergii care ar putea fi generate în sectorul serviciilor de părțile implicate în economia socială și de utilizatorii acesteia, prin lărgirea domeniului de participare, consultare și responsabilitate comună;

28.   invită Comisia să țină seama de realitățile economiei sociale la revizuirea politicii privind ajutorul de stat, având în vedere faptul că micile întreprinderi și organizațiile care își desfășoară activitatea la nivel local se confruntă cu dificultăți importante în ceea ce privește accesul la finanțare, în special în cursul crizei economice și financiare actuale; de asemenea, invită Comisia să nu obstrucționeze legislația națională privind societățile comerciale și dispozițiile fiscale, cum ar fi cele aplicabile cooperativelor din sectorul bancar și din sectorul distribuției, care operează pe baza principiilor reciprocității, democrației corporative, transmiterii patrimoniului între generații, indivizibilității rezervelor, solidarității, eticii muncii și eticii comerciale;

29.   evidențiază faptul că o parte dintre întreprinderile din economia socială sunt microîntreprinderi și întreprinderi mici care s-ar putea să nu dispună de resursele necesare pentru a acționa pe piața internă și pentru a participa la programele naționale și ale UE și propune să se creeze acțiuni de sprijin și instrumente specifice care să le permită să contribuie într-o mai mare măsură la creșterea economică durabilă în Uniunea Europeană, precum și să faciliteze, în cazul unei crize comerciale, posibilitatea de a transforma întreprinderile în societăți deținute de angajați;

30.   invită Comisia și statele membre să dezvolte programe adresate întreprinderilor sociale existente și potențiale care să ofere sprijin financiar, informații, consultanță și formare și să simplifice procesul de constituire (inclusiv prin reducerea cerințelor privind capitalul inițial al societăților comerciale), pentru a le ajuta să facă față unei economii din ce în ce mai globalizate, afectate în prezent de o criză financiară;

31.   subliniază faptul că întreprinderile din economia socială se confruntă cu mai multe dificultăți decât companiile mari, de exemplu în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor legale, obținerea de finanțare și accesul la noi tehnologii și la informații;

32.   atrage atenția asupra importanței economiei sociale în ceea ce privește serviciile de interes general; atrage atenția asupra valorii adăugate create de rețelele integrate de tip public-privat, precum și asupra riscului de exploatare, care se manifestă, de exemplu, prin externalizarea având ca scop reducerea costurilor pentru autoritățile publice, nu în ultimul rând prin utilizarea de contribuții sub formă de muncă voluntară;

33.   îndeamnă Comisia să își continue activitățile de comunicare și de clarificare cu părțile interesate, să susțină statele membre în ceea ce privește serviciile de interes general și serviciile sociale de interes general și să utilizeze metoda grupării indicatorilor;

Mijloacele necesare pentru atingerea obiectivelor

34.   solicită Comisiei să se asigure că la elaborarea politicilor europene sunt luate în considerare caracteristicile economiei sociale (obiective, valori și metode de lucru) și în special, să includă economia socială în politicile și strategiile sale din domeniul social, economic și în materie de dezvoltare a întreprinderilor, în special în cadrul "Small Business Act" pentru Europa (COM(2008)0394); solicită ca, atunci când este afectată economia socială, să se realizeze evaluări de impact și ca interesele economiei sociale să fie respectate și să li se acorde prioritate; în plus, îndeamnă Comisia să reanalizeze posibilitatea reinstituirii unui serviciu intersectorial pentru economia socială, care să creeze legătura dintre direcțiile generale pertinente;

35.   solicită Comisiei să se asigure că Observatorul pentru IMM-urile europene include în mod sistematic întreprinderile din economia socială în anchetele sale și să facă recomandări privind măsuri de asistență pentru funcționarea și dezvoltarea acestora; invită, de asemenea, Comisia să ia măsurile necesare pentru a permite întreprinderilor din economia socială să își creeze legături în rețeaua europeană de sprijin e-afaceri și să fie promovate în cadrul acestei rețele;

36.   invită statele membre să sprijine organizațiile mici și mijlocii din economia socială care doresc să își reducă dependența de subvenții și să își sporească durabilitatea;

37.   solicită Comisiei să invite participanții la economia socială să se alăture forumurilor permanente de dialog și să participe la lucrările grupurilor de experți la nivel înalt care ar putea viza economia socială și să coopereze cu acestea; invită Comisia să contribuie la consolidarea structurilor de reprezentare ale economiei sociale la nivel regional, național și comunitar și să creeze un cadru legal pentru promovarea parteneriatului activ dintre autoritățile locale și întreprinderile din economia socială;

38.   invită Comisia să promoveze dialogul dintre agențiile publice și reprezentanții din economia socială la nivel național și comunitar și să stimuleze astfel înțelegerea reciprocă și să promoveze bunele practici;

39.   solicită Comisiei să sprijine grupul european de reflecție privind băncile cooperative constituit prin asocierea acestui sector sau alte servicii financiare care ar putea fi de interes pentru organizațiile din economia socială, grup care să analizeze modul în care aceste entități specifice economiei sociale și-au desfășurat activitatea la nivelul UE până în prezent – în special în cursul actualei crize financiare și de credit mondiale – și modul în care acestea vor evita riscuri viitoare de acest fel;

40.   solicită Comisiei să examineze reactivarea liniei bugetare specifice economiei sociale;

41.   solicită să se instituie programe care să promoveze experimentarea de noi modele economice și sociale și să se inițieze programe-cadru de cercetare, incluzând aspectele economiei sociale în cererile de propuneri din cel de-al Şaptelea Program cadru, să se aibă în vedere utilizarea unui "multiplicator" aplicat datelor din statisticile oficiale și să se introducă instrumente pentru măsurarea creșterii economice din punct de vedere calitativ și cantitativ;

42.   solicită Comisiei și statelor membre să integreze o dimensiune de "economie socială" în elaborarea politicilor comunitare și naționale și în programele europene destinate întreprinderilor din domeniul cercetării, al inovării, al finanțării, al dezvoltării regionale și al cooperării pentru dezvoltare, să susțină crearea de programe de formare în materie de economie socială pentru administratorii europeni, naționali și locali și să asigure accesul întreprinderilor din economia socială la programe și acțiuni de dezvoltare și relații externe;

43.   îndeamnă statele membre să prevadă proiecte de formare, în domeniul învățământului superior, universitar și al formării profesionale, care să vizeze sensibilizarea cu privire la economia socială și la inițiativele antreprenoriale fondate pe valorile acesteia;

44.   invită Comisia și statele membre să sprijine dezvoltarea competențelor și a profesionalismului în acest sector pentru a crește rolul economiei sociale în cadrul integrării pe piața muncii;

45.   invită Comisia să elaboreze un cadru juridic al UE care să permită crearea și menținerea unor parteneriate teritoriale între sectorul economiei sociale și autoritățile locale și să stabilească criterii pentru recunoașterea și consolidarea economiei sociale, facilitarea dezvoltării locale durabile și promovarea interesului general;

46.   invită Comisia să creeze condiții care să faciliteze investițiile în economia socială, în special prin fonduri de investiți, împrumuturi garantate și subvenții;

47.   solicită Comisiei să reevalueze:

   – Comunicarea sa privind promovarea societăţilor cooperative și Regulamentul (CE) nr. 1435/2003 privind statutul societăţii cooperative europene, conform prevederilor acestora;
   – Comunicarea sa din 1997 privind promovarea rolului organizațiilor și fundațiilor de voluntariat în Europa;
o
o   o
 

48.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Comitetului Economic și Social European, Comitetului Regiunilor și Comitetului pentru protecție socială.

(1) JO L 207, 18.8.2003, p. 1.
(2) JO L 207, 18.8.2003, p. 25.
(3) JO L 376, 27.12.2006, p. 36.
(4) JO L 198, 26.7.2008, p. 47.
(5) JO C 205, 25.7.1994, p. 481.
(6) JO C 313, 12.10.1998, p. 234.
(7) Texte adoptate, Ρ6_ΤΑ(2008)0286
(8) JO C 102 E, 24.4.2008, p. 321.
(9) Texte adoptate, Ρ6_ΤΑ(2008)0467.
(10) JO C 226, 20.7.1998, p. 66.
(11) JO C 271E, 12.11.2003, p. 593.
(12) JO C 117, 26.4.2000, p. 52.
(13) JO C 112, 30.4.2004, p. 105.
(14) JO C 120, 20.5.2005, p. 10.
(15) Texte adoptate, Ρ6_ΤΑ(2008)0131.